(thrifted pants, thrifted scarf, thrifted bag, Asos shoes, Sheinside top, Oasap bracelets, Zero UV sunnies)
Debutez astfel pe blog pantofii preferaţi de maică mea din colecţia recentă.
Am fost weekendul trecut, cu ocazia Paştelui, la Buzău. Mama, mare amatoare de “ce se mai poartă”, “ce ţi-ai mai luat”, “ce mai ai nou” (mi-a şi confiscat o pereche de ochelari, printre altele), m-a pus să-i arăt, să-i povestesc, să-i descâlcesc “taina” videoclipurilor pe care le fac în ultima vreme (aţi văzut haulul de decoraţiuni de acum câteva zile? Îl găsiţi aici – dă click, pisi). Şi trecând de munca de lămurire pe care am dus-o şi botul pus întrucât “DA’ MIE DE CE NU MI-AI LUAT?!” (pentru că ştim cu toţii că eu sunt această mama omidă, înzestrată cu puteri previzionistice şi chiar pot să ghicesc în bobi CE vrea maică mea), concluzia finală a fost că nu-i nimic, punem vată la călcâi. Cum adică punem vată la călcâi? Mi-am permis eu să întreb, ignorantă desigur, gândindu-mă că totuşi e o diferenţă de 2-3 numere între mine şi stimabila. Ea poartă 36, eu să zic bine merci dacă încap în 38 (şi nu încap, îmi trebuie 39 mai mereu – picior mare, semăn cu tata, ce să fac).
Nu! Că punem vată, în faţă, în spate, legăm bareta de gleznă, lipim talpa cu super glue, coasem bareta de ciorap şi alte idei care mai de care mai sonate. Maică mea are un spirit foarte tânăr şi ludic, e probabil cea mai amuzantă persoană pe care o cunosc, dar chiar şi aşa, mă uitam la ea în unele momente şi nu-mi dădeam seama dacă s-a ţicnit de tot (gata, până aici a fost, dusă e) sau chiar face mişto.
Reacţia mea era cam asta:
A mai zis şi că puloverul ăla “e cam sighinaş pe tine”, că pantalonii sunt primiţi de pomană de la un mort şi ca să-mi dau jos meşele alea, ce atâta păr lung?! Fix degeaba i-am zis că n-am meşe. Tot m-a tras de păr să se convingă.
N-am cu cine frate, n-am cu cine.
În altă ordine de idei, mort-nemort, pantalonii sunt ATÂT, dar ATÂT de confortabili! Iubesc croielile astea lejere, ajustate pe talie dar generoase pe pulpe. Mă pot mişca în voie iar asta chiar e necesar când mă avânt la încălţări mai puţin comode. Sunt ok pantofii, n-am murit în ei dar nici nu pot să spun că am călcat ca-n teneşi. Ah, şi în caz că n-aţi văzut experienţa cu sandalele, de pe Facebook, behold:
Veşnica mea problemă. Pantofi care îmi vin pe lungime dar mă strâng la degete. În poze, una dintre încercările de lărgire practicată săptămâna trecută.
Superb.
