Andreea Balaban
EST. 2010
jewelry

De la zodie mi se trage, clar

Mimica din prima poză, aş putea miştocări-o pe parcursul a 3 pagini, fără să mă repet. Nu tocmai atitudinea mea de zi cu zi dar o rochie de genul ăsta, clar ieşită din cotidian, se asortează cel mai bine cu o mină afectată. Deh, gemeni. Probabil de la zodie mi se trage – dualitatea. Dar înainte de a începe să trăncăn ce-am făcut cu rochia şi ce aveam în cap cu ea, vă spun şi eu un la mulţi ani şi sper să avem cu toatele/toţii o mare şmenozeală de 2015! Şi-am dat-o, gata. Atâta fu cu preţiozitatea.
maxi dress 2maxi dress 3maxi dress 4maxi dress 5maxi dress 6maxi dress 7maxi dress 8maxi dress 9maxi dress 10
(Sheinside dress, H&M faux fur stole, vintage bag, Oasap necklace, New Yorker headpiece and bracelet)

Bon!
Cum vă daţi seama, pozele sunt făcute un pic anterior măcelului de afară (zăpezi, aka apocalipsa), altfel nu îmi permiteam luxul braţelor goale şi cu atât mai puţin a excesului de material târât pe jos. De fapt, asta aveam de gând să port pentru revelion. Am primit recent un pachet de la Sheinside, în el se afla şi rochia asta. Nu spun asta foarte des dar e genială. Rochia. Partea de sus e formată din două fâşii late, foarte lungi, care pot fi purtate în minim 5 feluri, în funcţie de creativitatea fiecăruia. Materialul e moale şi plăcut şi am senzaţia că mai vine şi-n alte culori. Sigur e şi pe negru. Una peste alta, jackpot! Mi-am pus şi chetul (v-am explicat în video ce e cu chet), mi-am pus şi gablonzuri, mi-am luat bentiţa de catifea pe cap şi o geantă vintage dar în final, din varii motive, de revelion am fost aşa (dă click acilea).
Circ la maxim, paiete aurii pe picioare, 16 cm ÎN picioare (pot să merg perfect, mulţumesc foarte mult), sacou Escada vintage şi-o bluză, plus accesorii care nu se văd. A fost fain, exceptând crizele de râs pe care le-am avut pe la 4-5 dimineaţa când restul lumii încerca să doarmă. Problema e că nici nu mai îmi amintesc de ce râdeam. Probleme la căpuţ? Eu? Niciodată.
Btw, în caz că aţi avut televizor la îndemână, îmi scapă mie ceva sau toate posturile de televiziune (excepţie făcând d’al dă Discovery, Eurosport şi altele în genul), au avut manele în studio? Zapam, zapam, zapam şi oriunde nimeream, dădeam de câte-o doxă, câte-un Vali de undeva sau Saint Tropezul lui Salam. Lux a fost. Vedeţi de ce n-am eu televizor?
Urmează cea mai specială melodie…Pentru toţi barosanii României!
Iisuse.
Ragadaga da.

Christmas

PERVERSerenţa

purple leather skirt2,vintage skirt,leather skirt,sheinside sweaterpurple leather skirt4,vintage skirt,leather skirt,sheinside sweater
(vintage skirt, Sheinside sweater, Miniprix shoes, Oasap bag and bracelets, vintage earrings)
Ce faci fetele, te plimbi? Bine, sănătoase, cozonacii buni? Moşu’ a prestat şi el ceva? Aşa sper. Eu mi-am luat concediu toată săptămâna trecută şi m-am dus la Buzău cu ocazia asta. Am stat vreo 5-6 zile acolo, beşniţă style, fără să fac mare lucru. Doar ceva fâţâială de la maică mea la bunică mea şi într-o zi, la thrifting. Vai, am avut o baftă extraordinară de data asta! Am găsit (mă laud, da, taci) : Dolce & Gabanna (un palton negru cu cea mai frumoasă căptuşeală ever, imprimeu de leopard), un sacou Escada verde din caşmir, o bluză în dungi bretone Ralph Lauren şi o cămaşă bărbătească Yves Saint Laurent, pentru individul nemernic. Mare baftă, n-am mai prins de mult aşa. Pe lângă astea, am găsit şi următoarele:
Dar nu le-am luat. Erau două paltoane, un Cacharel muştar şi un Jil Sander camel. Erau foarte mari şi relativ scămoşate iar preţul m-a cam demoralizat. Cred că Humana ăsta e cel mai scump SH din Buzău (e şi prima dată când îl văd, ultima dată când am mers în Buzău nu era). Anyway, da. Am fost băftoasă. PERVERSerenţa, vedeţi?
Era încă uscat până să mă întorc eu în Bucureşti (n-o să zic nimic despre situaţia vremii, ştim cu toţii ce părere am eu despre zăpadă în general) iar pozele sunt făcute dinainte. Că tot vorbeam de vintage şi thrifting, fusta mov de piele din postarea de astâzi e cea despre care vă povestisem eu când m-am întors primăvara trecută de la Sibiu. Remember? Vă ziceam c-am găsit în SH urile lor două fuste de piele, una mov şi una maro, două eşarfe Hermes, o curea şi nu mai ştiu ce. Eh, asta e fusta mov. După uşoare alteraţii, pentru că mi-era mare la început.
În altă ordine de idei, mă bucur mult că v-a plăcut videoul din postarea trecută. Am prins  mai mult curaj acum şi am început deja să lucrez la următorul/următoarele. Cred că urmează ceva legat de tuşul pentru ochi şi cum îmi fac codiţa aia, că l-am promis de mult şi se tot insistă pe tema asta.
Liber la idei. Dacă aveţi ceva sugestii/doleanţe, băgaţi. Sunt pe felie.
Pa fetilii. Şi mulţam fain.

H&M

Haul decoraţiuni, haine şi cosmetice | Jumbo, H&M, Bath & Body Works

Na, c-o făcui şi p’asta! Băi, un singur lucru vreau să spun şi anume că pentru mine asta a fost prima dată când am filmat. N-am mai făcut niciodată videoclipuri, habar n-am avut cum se foloseşte camera pe funcţia video (veţi vedea în filmuleţ că sunt anumite momente când lumina e foarte puternică – sorry, încă mai învăţ), mi-a luat cam o săptămână să găsesc un program de editare care să facă ce vreau eu (şi să-l şi înţeleg!) şi veţi vedea, pe parcursul celor 20 de minute în care vorbesc tâmpenii, cam de câte ori am fost întreruptă şi de câte ori a trebuit să filmez. Sper să nu par prea rigidă, sunt de obicei mult mai veselă şi zâmbitoare dar după 6 runde în care spui aceleaşi chestii şi te umpli de nervi, îţi cam piere orice chef. În orice caz, asta e dăcât un filmuleţ făcut de o fată la ea în cameră. Fără microfon, lumini, cine ştie ce aparatură sau ajutor. Dar încep să mă prind de şmenozeală uşor-uşor şi probabil că o să mai fac.
Încă o chestie şi vă las cu împărţirea pe “capitole” de mai jos. Filmuleţul e un haul, pentru că am fost recent la Jumbo şi mi-am cumpărat multe prostii de acolo, apoi la H&M şi aş avea şi ceva cosmetice. Dar dacă nu aveţi timp să-l vedeţi pe tot/nu vreţi sau orice alt motiv, daţi la minutul 8:34 şi urmăriţi 40 de secunde. Acolo e tot rezumatul videoului.
Setaţi-l pe HD de la rotiţa aia din stânga jos. Se vede mult mai bine.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=Cp1oEaCBZT8?list=UUn6TWDXB6TCFl73gj2w2d-g]

Pe capitole:

0:09 – 1:36 – Apologia Jumbixiană
1:37 – 2:23 – El Sombrero
2:24 – 3:19 – Botoşi albi
3:20 – 3:33 – Şi botoşi roz
3:34 – 4:17 – Glob cântăcios, solo percuţie
4:18 – 4:58 – Oglinda de staniol
4:59 – 5:50 – Trandafiri artificiali şi Pana Cucului
5:51 – 7:45 – Inutilităţi din carton şi spumă (un acadea, candy cane, bombonica sclipicioasă, cupcake gras şi rapirea din Serai a fetiţei cu cupcake gras)
7:46 – 8:07 – Puşculiţa prăjiturică
8:08 – 8:33 – D’alea de pus pe ochi şi de dormit cu ele
8:34 – 9:15 – Momentul magic care sumarizează tot videoul
9:16 – 9:34 – Brăduleţul alb cu sclipici
9:35 – 10:11 – Clonţopelul alb cu sclipici
10:12 – 10:31 – Pahare de carton cu cupcakes
10:32 – 10:54 – Lumânărica roz cu sclipici
10:55 – 10:29 – Cutii, buline, funde
10:30 – 11:57 – Încă o inutilitate
11:58 – 12:55 – Fetişizarea agendei mov
12:56 – 13:28 – Urechi cu puf şi-un ajutor de nădejde
13:29 – 14:43 – Perne, catifele
14:44 – 15:44 – Chet raton
15:45 – 16:45 – Plovăraşşşşşş
16:46 – 17:54 – Oh my god, oh my god, tre’ sa ne luam fondu’ ăla de ten
17:55 – 2:03 – Săpunele/loţiune Bath & Body Works
2:04 – 2:37 – Haidi pa

life lately

La Traviata

pvc skirt2pvc skirt3pvc skirt4pvc skirt5pvc skirt6pvc skirt7
(Miss Guided skirt, no name top, Zara shoes, Oasap necklace, Oasap bracelets)

Ia gata mă. Ce atâta Apfel, ce atâtea cărţi, gata! Azi suntem pe feşăn.
Mai întâi, m-am vopsit. Sigur că eu am vrut altă culoare (îmi doream ceva mai înspre roşcat dar o culoare subtilă, un roşcato-şaten închis) dar cum părul meu are personalitate proprie, tot ce-a vrut keratina lui a făcut şi-a ieşit un brunet cu tentă de roşcat-mov. E bine şi aşa, nu mă plâng. Atâta timp cât nu ajung blondă, merge orice. Zic de blond pentru că am testat. M-am jucat cu nişte peruci mai demult, diferite lungimi şi nuanţe de blond, şi arătam…nu ştiu, vocabularul meu nu e suficient de colorat să descrie aşa catastrofă. Pe scurt, era CA DRACU. Zici că eram moartă. De o spălaceală incredibilă. Parcă eram anemică, bătută de soartă, fiartă în ceaun şi uscată la soare. Ceva superb.
Deci fără blond. Nu facem blond.
Brunetul ăsta e ok. Am fost surprinsă şi eu când am văzut ce a ieşit dar e ok, îmi place. Aveam oricum nevoie de o schimbare iar culoarea asta dură e binevenită pentru lunile reci. Şi ca să menţin tema dark, m-am îmbrăcat recent cu nişte circ lucios şi m-am dus să mă pozez. Fusta face parte din seria jupelor de plastic (o mai ştiţi pe asta?) numai că e cu tentă mai pornache şi mai susceptibilă de stârnit priviri dubioase pe stradă. D’asta mi-am şi luat bluză pe gât, ca s-o mai temperez puţin.
Dacă am îngheţat? Da, cât am făcut pozele, da. Dar am mai spus. Atâta timp cât nu pleci la plimbare pe jos şi stai înăuntru la căldură, poţi să porţi orice. Mi-a fost frig, într-adevăr, cât am suferit cu Traviata pe acolo dar totul bine după. Şi trăiesc şi n-am răcit 🙂
Încă o chestie. Observăm câta cărămidă de colier am? Deci da. Îmi place atât de mult gălăgia aia de la gâtul meu că mi-am mai comandat unul pe albastru, identic – în continuare nu mă omor după bijuteriile micuţe, îmi plac piesele mari şi opulente. Găsiţi colierul cu link direct sub poze, acolo pun întotdeauna descrierea produselor şi linkuri pentru cele care au.
În rest, permiteţi-mi să spun că nenorocirea de video va exista. Săptămâna trecută am plâns de nervi efectiv (pentru că aşa reacţionez eu în momentele de maximă furie) fiindcă nu reuşeam să dau de cap editării. Asta pe lângă faptul că am filmat de 6 ori, că am fost întreruptă de baterii, de telefoane sunând şi de card plin, că aveam nişte emoţii monstruoase şi că am turuit încontinuu. But all good, uşor uşor mă prind şi sunt hotărâtă să învăţ. Sper să-l urc pe blog săptămâna asta!
Pupicios mucios

life lately

Să mă vadă Iris Apfel

apfel si balaban
Viitorul sună bine? 
Bănuiesc. Madam Apfel oricum e (clar) invidioasă pe ochelarii mei.
Dar nu, c-am uitat să vă zic cum am intrat în baie la bărbaţi, în mall. Weekend-ul trecut.
Mda.
Nevoi fireşti. Mă apucaseră.
Păi să mă duc la baie, zic.
Intru în viteză prin culoarul ăla care duce spre toalete şi nu ştiu cum dracu, că nu m-am uitat. Fără niciun stres, nicio panică, nicio gară, m-am dus glonţ spre ceea ce mi-a părut mie a fi toaleta de femei. Totul perfect normal. Ce-i drept, văzusem un nene care se învârtea pe lângă lavoar dar nici că-mi păsa. Poate o aşteaptă pe gagică sa, dracu să-l ia. Purced înainte în viteză, dau să intru într-un compartiment şi ies val vârtej. Capacul plin de picături de urină, apa netrasă…Ce-ai făcut, prietenă? Intru în altul, aceiaşi situaţie, chiar mai rău. Ce dracu măăăăăăă! Cam cât de nesimţită să fii să laşi aşa mizerie în urma ta?
Mă rog, nimeresc până la urmă un compartiment curat, îmi rezolv daraverile şi ies. Mă duc să mă spăl pe mâini, în stânga mea un nene pe la 2 metri, în dreapta mea alt nene, ăsta cu mustaţă. Mă uit…zic bă, trăi-ţi-ar. Ăştia sigur nu fac pipi stând jos. Ce făcui?
Ăia se uitau la mine perplecşi, eu eram jenată că mă prinsesem după 10 minute că LA DRACU, AM INTRAT ÎN BAIE LA BĂRBAŢI! (doh! bravo Balaban!) şi…nu ştiam ce să fac. O fac pe tâmpita şi mă pretind neştiutoare că vaaaai, dar nu se poate! Aici nu e toaleta doamnelor? (bagă şi-un clipocit suav dă gene).  Sau îmi văd de treabă, mă spăl pe mâini, sunt smardoaică şi plec cu capul sus pe sistem de Da’ ce-am făcut, şefu’?
Voi ce credeţi c-am făcut?
Bineînţeles. Bineînţeles că m-am spălat pe mâini într-un relax total, degajată, cu ăia doi în stânga şi-n dreapta mea. M-am uscat pe mâini, mi-am aranjat părul în oglindă. Ce-are mă? Ruj n-aveam, că mă dădeam şi cu ăla.
Am plecat graţioasă, tropăind de zor, inocentă şi neprihănită ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Pe drum, mai venea unu’ spre baie. M-a văzut şi ăla de unde ieşeam, aceiaşi reacţie năucă.

Din nou: Da’ ce-aaaaaaam făcut, şefu’? 

life lately

Şi asta e cartea pe care o citesc în prezent

Frig crâncen afară, mă urc în 335. Merg spre Băneasa, vreau să ajung la Ikea. Nici un loc liber. Autobuzul nu e foarte aglomerat, pot sta lejer în picioare. Sunt încălţată comod, am ghete îmblănite şi geacă groasă. La gât fular, pe cap căciulă. Vizez cartela de călătorie, îmi împreunez braţele şi rezem o bară. Înspre mijlocul autobuzului, o tipă de liceu, cu accent ardelenesc, vorbeşte tare cu o prietenă. Nimeni nu ştie exact despre ce e vorba dar toată lumea râde. Încerc să o ignor şi mă uit pe geam. În faţa mea, pe diagonală, patru scaune aşezate două câte două, unul în faţa altuia. Pe unul dintre ele, cel mai apropiat de mine, o domnişoară cu sacoşe citeşte dintr-o carte. Las capul în jos, curioasă. Încerc să desluşesc lectura. Fontul imens, vederea mea încă foarte bună şi paginile aerisite, mă ajută. Reuşesc să citesc dar anapoda, pe sărite. Duduia sare pagini, răsfoieşte mai mult. Chiar şi cu fontul acela mare, zăboveşte prea puţin asupra uneia singure ca să pot lega ceva.

Stai, pe pagina asta scrie şi mai MARE. Văd! Zice aşa:
1) FERICIREA NU EXISTĂ.
2) DRAGOSTEA ESTE IMPOSIBILĂ.

3) NIMIC NU ESTE GRAV.

(Nu pot spune că am reţinut întocmai rândurile astea, dar le-am căutat ulterior şi copy pasteuit aici)
Interesant. Abia o mai auzeam pe ardeleancă. Toată atenţia mea era concentrată pe carte. Iau ca pretext pasagerii nou urcaţi în autobuz şi îmi schimb poziţia traversând culoarul pe partea cu cititoarea. Şi mai aproape. Văd perfect acum.
Papirul se numea Dragostea durează trei ani.
Şi asta e cartea pe care o citesc în prezent.
Voi ce citiţi?

coculete 02 
În caz că se întreabă cineva ce dracu fac de n-am mai postat nimic zilele astea, păi să ştiţi că mă chinui de câteva zile să filmez şi mai ales să editez un video. E mai greu decât pare. Posibil să nu izbutesc deloc, dar, în schimb, un loc la Spitalul 9 cred că mi-l câştig pe merit. Aduceţi prăjituri dacă veniţi în vizită.

life lately

Breaking news, comunicat de maxim interes naţional

over the knee socks2over the knee socks3over the knee socks4over the knee socks5over the knee socks6over the knee socks7over the knee socks8over the knee socks9 

Eu şi Rumbu am vrea să vă comunicăm următoarele:
  1. Mai întâi, cineva are zgarda nouă, albastră, cu sclipici şi clopoţei (MARE greşeală clopoţeii, mă scot din minţi când se scarpină/spală/păşeşte/mănâncă/respiră/există) – nu se vede în poze fiindcă abia i-am luat-o. Dar TREBUIA să vă spun!
  2. În al doilea rând, nouă ne este foarte frig. Unii dintre noi, aceia care au fundul mai mic (deşi nici ăla nu încape decât jumătate), mai stau ocazional, chinuiţi, pe calorifer.  Cu cele două lăbuţe de pe dreapta, pe pervaz, iar celelalte de pe stânga, pe calorifer.  Jumi-juma, capul undeva între.
  3. Cine e mai mare şi mai fraier (recte subsemnata), recurge la mijloace textile – pulovere şi şosete (să ne calmăm, nu se văd în poză dar undeva acolo există şi nişte nădragi)
  4. Tot pentru că ne este frig şi uneori nu avem chef de ieşeală, am ales de data asta să ne prezentăm din interior. Behold thy kingdom, noi aici domiciliem.
  5. Avem perne cu sclipici, lumânări roz şi felinare gigant.
  6. Suntem fascinaţi de lumânările roz atunci când ard în felinarele gigant.
  7. Suntem atât de fraieri şi de fascinaţi de lumânările roz care ard în felinarele gigantîncât încercam să atingem cu lăbuţa flacăra din felinarele gigant; nu putem, e un geam intre (doh!). Dar ne prindem prea târziu.
  8. Foarte posibil ca în curând cineva să rămână fără clopoţei la gât – just sayin’
  9. Da, ăla e un laptop roz (nu v-am zis că sunt în faza roz?)
  10. Ascultăm Magic Fm pentru că e CU COlinde d’alea frumi(ocazional mai apare şi Bănică dar dăm repede pe Rock Fm când se întâmplă asta)
  11. Ieri am comis o aroganţă home deco de proporţii – a se vedea aici o baby mostră
  12. Da, acel sombrero a venit cu mine acasă
  13. Ay ay ay, Puerto Rico?
  14. Şi nu în ultimul rând, uită-te tu ce faţă are ăsta:
over the knee socks10

Aşa ceva?

life lately

Monsieur Gaston

vintage coat2vintage coat3vintage coat4vintage coat5vintage coat6vintage coat7

(vintage cape, H&M booties and faux fur collar, vintage bag, vintage brooch, Oasap bracelets, H&M hat)

Eram aşa mândră de pelerina asta când am găsit-o. O să exagerez puţin vorbele dar haina în speţă face parte din perioada mea cea mai bogată şi prosperă, în materie de thrifting. Au fost ani – v-am mai povestit – când probabil lumea nu se deşteptase iar timpul meu liber nu era atât de limitat, când plecăm la thrifting cu mâna goală şi mă întorceam acasă încărcată de sacoşe, pline ochi de haine. Vorbim aici de lucruri deosebite şi etichete renumite, nu H&M ponosit şi scămoşat, aruncat de nemţoaice. De fapt, cred că cele mai faine lucruri le-am găsit în second handurile cu haine de import franţuzesc. Nu ştiu de unde îşi luau marfa şi cine sunt ăia de nu li se rupea inima să arunce Hermes şi Yves Saint Laurent, chiar şi Chanel, dar cert e că mie mi-a priit. Colecţia mea de vintage, mai ales în materie de designeri,  vremurilor alea se datorează. Iar pelerina din poze e descoperită tot cam pe atunci. Nu ştiu ce s-a întâmplat între timp, că pot să caut o lună de acum, în tot Buzăul (pentru cine nu ştie, de acolo îmi iau vintageul), şi tot nu mai găsesc NIMIC în genul ăsta. Au dispărut, nu se mai importă, le iau vânzătoarele, nu ştiu ce să zic, ce s-a întâmplat. Sau poate e vorba şi de frecvenţa redusă cu care mă duc eu acasă. Când eram încă în liceu, mergeam aproape zilnic la scotocit, acum abia dacă mai ajung o dată la 2-3 luni. În schimb, sunt mereu la vânătoare pe online, hehe 😉
Pelerina mea poartă semnătura Gaston Jaunet. Pare pompos dar habar n-am cine e nea’ ăsta. Nu-mi sună, cred că nu mi-a sunat nici când am cumpărat haina; mi-e clar că am luat-o pentru croiala deosebită. Am făcut puţin research pe net – aşa cum fac cu orice etichetă care mi-e străină – şi n-am găsit mare lucru dar aparent, monsieur Gaston e pe treabă de prin anii ’70. Pelerina mea nu ştiu exact de când datează dar sunt foarte încântată de unicitatea ei. Vecinul de la 1 a avut şi el o reacţie interesantă. Nu ştiu dacă l-am traumatizat (credeam că e obişnuit săracul, la câte dubioşenii a văzut pe mine) sau l-am încântat, dar coboram scările în ziua cu pozele, arătând exact aşa. M-a văzut, s-a împiedicat în scări când a dat să urce, s-a lovit, mi-a zis un sărut mâna printre dinţi şi-a rămas pe loc, relativ perplex. Uhm…ok. Awkward much? Am lăsat capul în jos şi-am plecat şi eu.
În fine, mie îmi place mult. Am mai pus la grămadă nişte vintage, cu geanta de la maică mea şi broşa de pe guler. Broşa! Nu v-am zis de ea! Este de prin anii ’30, probabil cea mai veche piesa a mea. Am luat-o toamna asta de la un târg, după ce am negociat cu vânzătoarea până mi-a lăsat-o la jumătate de preţ. M-a costat oricum o poală de bani dar lucrurile astea merită. Merită chiar şi mai mult 🙂

Instagram

Noiembrie pe Instagram

Ete ce făcui în Noiembrie. A fost o lună tâmpită, nu ştiu. Nu mi-a mers bine pe niciun plan – financiar (cu nasoale), amoros (dezastru de proporţii cosmice), la muncă (aş zice lăbăreală dar nu zic, că urlă puritanismul în noi) iar pe alelalte…meh. Toate-s vechi şi nouă toate.
Estem bine acum, parcă s-au mai liniştit apele şi lucrurile încep să intre pe făgaşul normal, dar până se dă startul la nebunia cu sărbătorile (mă rog, am senzaţia că a început de prin Iulie dacă iau în considerare de când au apărut brazii de Crăciun şi beculeţele în centrul comercial în apropierea căruia domiciliez) şi până încep pe bune să spumeg şi să urlu că mi-e frig şi nu mai pot cu iarna, zic să prestez câte ceva scurt din ce-am urcat pe Instagram în Noiembrie. V-am zis că-mi place, e frumi rău drăcia asta (iar cu frumi? yes, deal with it).
De sus, de la stânga la dreapta:

  1. Ziceam şi ieri după ce am shareuit o altă poză pe Insta, că sunt într-o dispoziţie foarte roz şi feminină. Viaţa este roz şi roz e lumea toată pe dracu ghem, dar eu sunt pornită pe culori bombonicioase şi drept urmare mă port în ele şi am decorat cu ele. Chiar am fost în weekend la Ikea şi am luat de acolo veselă, pahare, lumânări şi alte nebunii…roz. Te aşteptai? [aici]
  2. Aia e o clădire foarte mişto pe lângă Piaţa Victoriei. E vis-à-vis locul de muncă al Harmandienei (dânsa cu maglavaisul) şi mereu bălesc la ea când trec pe acolo. O vedeţi în poză mai mare aici.
  3. Roz, roz dar piticii cu verdele smarald n-au plecat nicăieri. Sunt în continuare acolo, hrăniţi periodic cu câte un ceva mic. De data asta lenjerie. Nu ştiu dacă v-am zis vreodată (prefer să mă abţin în general de la subiecte intime) dar am bucurii mari la rufăria de corp. Mi se pare că ajută mult la starea generală a unei zile, chiar dacă nu ştie nimeni ce ai pe dedesubt 😉 [aici]
  4. Eu nu ştiu cum fac fetele alea care au poze cu outfitul făcute aşa de sus. Mie mi-au mâncat zilele. A trebuit să stau într-o poziţie extrem de nefirească şi să-mi poziţionez braţul ciudat ca să reuşesc să scot drăcia asta. Nu-ţi dai seama din poză dar am slăbit 5 kile până am scos-o. Da, da. [aici]
  5. Guilty as charged, aceea îmi este mufa iar acela este un selfie. Yes, o comit. [aici]
  6. Vedeţi ce vă ziceam cu rozul? Pereţi roz. Felinar roz în spate. Cană cu cupcake în faţă, cană cu ice cream în spate. Îmi plac mult de tot cănile astea, mă bucur tare că le-am luat pe amândouă când am fost în Spania. Iniţial nu vroiam, mi s-au părut cam scumpe. Am ieşit din magazin şi m-am întors după ele, fiind sigură c-o să regret dacă le las acolo. Ieste foarte pretty amândouă. [aici]
  7. Ştiţi, ăla e biroul meu. Cred că se observă cam cât spaţiu îmi rămâne şi mie să maneverez mouseul după ce s-a trântit molusca lângă. Aş fi putut să-l mişc de acolo dar…Nu, e prea drăgălaş. [aici]
  8. Mi-am luat bijuterii, multe multe multe. Mi-a trimis Oasapul adică. Nu e niciun secret că îmi trimit produse lunar însă la ultima comandă, n-am cerut decât bijuterii. Mi-am comandat numai coliere, cercei şi o brăţară. Sunt super încântată de ele. [aici]
  9. Şi în încheiere, un outfit scurt şi matinal, pe un frig de crăpau pietrele. Combo, cu o bluză albastru safir şi un palton verde smarald. Vezi cum stau preţioasilii pe mine? [aici]

life lately

Cam câte smacuri să ai?

Weekendul trecut am avut în vizită o prietenă, pe numele ei de scenă, Harmando.
Mai sus numita, nutreşte printre altele, o pasiune aproape bolnavă şi foarte costisitoare pentru smacuri. Maglavais, cum le spune bunică mea. Vopseli. Pomadă. Machiaj.
Subiectul în sine, nu e unul foarte excitant pentru mine. Îmi plac sticluţele parfumate şi batoanele colorate de ruj, mă bucur ceva mai mult la vopselile de unghii şi de câţiva ani, nu prea mă mai pot descotorosi de tuşul de ochi. Nu mă complic însă mai mult pentru că nu mă pricep şi prefer în general să păstrez lucrurile simple: fond de ten, tuş şi rimmel (neapărat), şi de cele mai multe ori, un gloss subtil. Poate un ruj roşu, ocazional. De regulă am maxim 4 produse aplicate simultan pe faţă. Nu sunt împotriva machiajului, din contră. Apreciez şi aplaud oamenii talentaţi – deşi sunt multe lucruri pe care nu le înţeleg – dar mă rog, nu ţine de domeniul meu de activitate, nu mă bag. Revenind!

b

Harmandianul, vă spuneam, e pasionat. Are stimabila o ditai colecţia de farduri, ustensile şi boieli, colorate, pigmentate, parfumate, tot ce vrei şi-ţi poţi închipui – cel puţin aşa a fost pentru mine, la momentul primei întâlniri; luând în considerare dimensiunile modeste ale portfardului meu pricăjit, dă-ţi seama pe ce silenţios m-am setat când mi-a arătat trusa. Trusoiul, de fapt. Ce dracu face cu ele, nu ştiu. Că oricum sunt în exces şi oricum adăugă constant altele, noi. Şi nu-ţi imagina că-şi ia Rimmel de 20 de lei şi Revlon, ca mine. Ce-ai, eşti prost?! Sigur că maladia se derulează la scară mare, printre Chanel, Urban Decay şi alte nume de care n-am auzit în cei 23 de ani de existenţă zbuciumată. Sigur că necesităţile de zi cu zi trec pe plan secund atunci când apare noua cutie de la Douglas (I have no idea how I know this shit but trust me, my knowledge in terms of make-up has improved a lot lately) şi sigur că un nenorocit de corector de la Chanel, lat cât două sticksuri Crocolegate, merită salariul pe trei zile. It’s beyond me şi i-am spus. În repetate rânduri şi cu rezultate la fel de neconcludente. Un consens e imposibil, therefore I rest my case şi liber la maglavais overpriced să fie. 

c

“Problema” însă, (ca de aici am plecat şi am divagat, în mod firesc) este că începe să mă corupă şi pe mine. Weekendul ăsta, cât a fost în vizită, înainte să plece unde avea treabă, a venit cu toate pensulicile şi fardurile după ea. S-a pregătit la mine, carevasăzică. Şi ca să nu se care cu toată zestrea aia de prafuri şi bidinele, le-a lăsat în custodie balabaniană.
Well, my dears… Nu puteam să nu-mi bag nasul. Nici Chet n-a putut să nu-şi bage mustăţile (i-a molfăit o pensulă, dar nu-i spunem; e secret). Să stai aşa cu marfa pe masă şi să nu cercetezi…ce facem aicea.
Am purces deci, întru profanare. Cutia Pandorei, boom. Deschisă şi pângărită în 5 minute.
Rezultatul, evident dezastruos. Zece pigmenţi diferiţi la ochi, blush în trei culori pe obraji, pensule de rimmel intrate şi-n sprâncene, fond de ten şi pudră prea deschise pentru tenul meu, aplicate oricum… Chet s-a rezumat dăcât la pensule. Alea mari şi pufoase, numai bune de crănţănit (vedeţi în poze atât cât am reuşit să cuprind în cadru; pensulele despre care vorbeam şi alte smacuri, n-au mai încăput)
Concluziile mele (scuzaţi, ale mele şi ale lui Chet, asistent de nădejde) sunt următoarele:
First, Lancome poate să se ducă dracului cu rimmelul lui cu tot. Maybelline, tot tu eşti fiţă.
Secondly, fondul ăla de ten de la YSL, ăla nou (ăsta, nu ştiu dacă mai e de actualitate sau nu dar ştiu că acum vreo lună era nou), e o porcărie – în contact cu pielea mea, cel puţin. Acuma, nu ştiu, părerea mea e de simplu consumator, nu mă pretind avizată. Însă nici cretină nu sunt, ştiu să aplic măcar un fond de ten. Şi aşa cum Revlonul îl aplic fără primer şi stă beton, aşa ar trebui să stea şi YSL ul. Cosmetice de lux, my ass.
Thirdly, vreau să-mi angajez unu’ să-mi facă pe mână cu o pensulă din aia pufoasă. Mă duc la metrou, iau o pensulă pufoasă de la tarabagii şi caut unu’ să plimbe aşa bidineaua pe braţ. Mă relaxeazăăăă. Pf, extaz.
Fourthly, şi închei => nu-mi place s-o recunosc, dar şmenozeala aia de corector de la Chanel chiar e fiţă. Vreo lună i-am făcut capul mare să nu dea banii pe drăcie şi tot degeaba, tot şi l-a luat. Ieri am avut ocazia să-l testez pe o zgaibă mică şi mamăăăă, a acoperit-o de zici că era piele virgină acolo! I-am zis Harmandienei c-a avut dreptate cu Chanelul (şi evident că mi-a făcut capul mare şi mi-am luat un mare, gras şi zemos: AHAAAAAAAAAAAAAAAA! ŢI-AM ZIS EU!!! şi dăi şi toacă, frăgezeşte, toacă)
Cu ocazia asta, prietene bo$$, care mi-ai dat loc de muncă şi salariu…BRE, O MĂRIRE ŞI MIE?
Chanel, n-auzi. 
Ai dreacu, chitre sunteţi.

d

life lately

Qipao, eşti nebun

6145723
(Gifted dress and bracelet, Forver21 shoes, vintage purse, vintage Givenchy earrings)

Bonjour.
Înainte de a începe cu bălăriile obişnuite, adresez şi eu, dragi compatrioate (avem şi dragi compatrioţi? o ardeţi feşăn, mă?) un La mulţi ani punctual – nu mai mult, ca să nu fim ipocriţi – după cum mă ştiţi, nu pot să zic că freamăt de trăiri patriotice. Dar La mulţi ani, România!
Nu ştiu cum s-a nimerit să postez chiar azi pozele astea, îmbrăcată în qipao 旗袍 (v-am spaaaaaaaaaaaart! ah nu, calmaţi-vă, că nu ştiam nici eu că aşa îi zice rochiei ăsteia – tot voi mi-aţi spus, în postarea de aici) dar stau cu ele pregătite de vreo săptămână şi am tot zis că le postez şi le postez, numai că nu m-am organizat cu textul. Nu ştiu ce dracu am, era o perioadă când mizam mai mult pe poze şi le urcăm pe blog indiferent că aveam şi ceva scris sau nu; acum, mai bine nu mai postez deloc dacă nu am setul complet, text şi poze. Probleme la căpuţ, într-adevăr. Dar să revenim.
Am primit rochia acum doi ani, de la individul nemernic. A avut un drum pe aici pe aproape, până la China, şi, nu ştiu exact ce planete s-au aliniat sau ce mişcare retrogradă a început Mercur în Scorpion altoit cu Taur, dar întâmplarea face c-a venit cu surpriza în traistă. De regulă mă întreabă ce vrei să-ţi aduc (asta după câteva daruri ratate, pe care am eşuat lamentabil să le pretind agreabile).
Rochia îmi place foarte mult, nu ştiu nici eu de ce n-am purtat-o până acum. Cred că am uitat de ea. Am avut-o o perioadă la Bucureşti dar cu toate mutările şi fâţâiala mea din ultimii ani, am împins-o prin cine ştie ce pungă şi prin cine ştie ce bagaj, până când a sfârşit în dulap, la Buzău. Şi apoi dă-i apostrofare: Ahaaaaaaaaaaaa! Nu-ţi place! N-ai purtat-o! Nu te-am văzut niciodată cu ea! Gata. Nu-ţi mai aduc nimic! NIMIC! NEIN! NADA! NIENTE!
Soacră.
Nu cred că e mătase naturală dar materialul e foarte fin şi plăcut la atingere. Croiala e cambrată (şi poate mergea puţin mai lungă) dar mie cel mai mult îmi place sistemul de închidere de la baza gâtului şi piept. Acele floricele răsucite, negre. Îmi plac hainele care prezintă ceva detalii deosebite, fie ele nasturi, broderii sau, nu ştiu, asimetrii, decupaje, fronseuri…
E cam frig pentru ea, recunosc, dar nu cred că aş purta-o vara. Nu rezonează deloc cu mine şi gusturile mele în materie de anotimp cald. Cu o blanoacă pe deasupra, însă…well. Asta e cu totul altă poveste.
În altă ordine de idei, am fost zilele trecute la cinema să văd partea a 3a din The Hunger Games: Mockingjay. În ciuda orăcăielii şi vociferării constante a CUIVA, am reuşit să corup creatura şi să mergem la film. Subiectul devine un pic tras de păr, ok, I’ll give you that, dar mie mi-a plăcut oricum. Tot în genul ăsta mai e The Maze Runner (interesant şi el; l-aţi văzut?).
Am mai văzut ăla cu Eliza Graves – la care am adormit, efectiv. De două ori. Şi nu de oboseală. În general am apetit pentru filmele de genul ăsta (mă uit cam la orice, mai puţin la comedii moderne şi probabil că la 90% din ce ar difuza Pro Tv ul) dar cu Eliza Graves n-am putut şi pace. Mai vreau să văd Interstellar şi Gone Girl. Neapărat, Gone Girl.
Gone şi eu, am fugit. Dac-aveţi sugestii de filme în genul, băgaţi, prestaţi, doresc.
Mulţam şi pupicios mucios.

Ayayayyyyyyyyyy.


Looking for Something?