Presupunând că raceala mea ar fi singurul inconvenient…

a 

… cu ochii-nchişi, aş pune degetul pe hartă (or even better, pe glob), mi-aş face bagajul şi-aş pleca într-acolo cu primul avion. Evident, degetul meu s-ar opri fix p’Antarctic. În Ocean. Sau maaaxim, maxim, în Somalia. Maxim! Asta într-un caz fericit. Pentru că ştim cu toţii, sunt pe cât de îndemânatică, pe atât de băftoasă. Yay.

bcd ef 

Nu. Mai bine să mă duc într-unul dintre locurile astea…Oricare.

ghijklm 
Cald să fie. Şi culori d’astea frumoase.
m1n pqr tuvwx

Da’ las’ că plec şi eu săptămâna viitoare 🙂 

Odă pentru Harmando, Spanii şi supă la plic

h

În genere, încerc pe cât posibil să mă ţin departe de orice detaliu prea specific cu privire la viaţa mea personală; poate aţi observat asta. Sigur că mă maimuţăresc constant. Sigur că povestesc des: despre buni prăjiturista, despre frate-miu cu Iphone ul vieţii, despre pisici, despre Mădălina şi spanioli tembeli, despre leurdă, despre borcane cu gem, despre întâmplări dubioase pe troleu, despre peaţă şi papuci hidoşi sau orice altă banalitate îmi sună bine în ziua respectivă (de fapt, cu o zi înainte, fiindcă îmi scriu textele în miezul nopţii, usually pe la 3-4 dimineaţa – funcţionez mai bine la ore d’astea) dar deşi vorbesc mult (aşa mi s-a zis, cică vorbesc cam mult :-@), încerc pe cât posibil să nu aduc în discuţie particularităţi. Am mai făcut prostia, şi m-am ars. Deci asta clar ain’t gonna happen again însă mă simt uşor influenţată de evenimente recente – zac conştient într-o stare de tristeţe, neputinţă şi boală (când zic boală, chill; am o superbă răceală da’ nu mor sau ceva; naşpa, ştiu). Drept urmare, percutez întru scriptură. Da’ staţi chill, că vreau să zic şi dă bine.
Faza e în primul rând ca asta blondă a lu’ Spania, Mădălina, îşi ia catrafusele şi se întoarce la ea acolo, în Iberică. V-am mai zis eu, nu ştiu câtă lume a fost interesată sau a reţinut, dar ea venise aici cu sistemul de burse Erasmus. Deci practic din prea multă excentricitate (că altfel nu-mi explic bizareria), li se pare bine unora din lumea civilizată s-o ardă p’aci în ţara lu’ Senzual şi Draguşanu. Mă rog. Bottom line: s-a terminat anu’, pleacă înapoi în Spania. Partea bună e că se va întoarce mai încolo, pentru încă o jumătate de an – însă nu vom mai sta împreună. Nu intru în detalii dar ca idee, mă apasă.
Partea a 2a: am răcit. Meibi bicăz am alergat prin bălţi încălţată-n sandale. Meibi bicăz am sistemul imunitar varză. Sau, mai simplu, mi-a dat-o unu’ dintre ăştia cu care-am interacţionat. Habar n-am. Da’ am răcit, mă doare-n gât, strănut şi-mi curge nasul. Beton, sunt secsi madăfacă’. Cu voce de canal.
Practic ce am eu la domiciliu pentru răceală, e maxim nişte ceai de teai. Atât. Iar să ies din casă, nici vorbă. Am stat şi-am bolit azi toată ziua (când citiţi voi, deja e ieri) însă aici vroiam să ajung, ca să mulţumesc cuiva care a venit ieri la mine cu medicamente, flori, supă şi prăjituri. Şi să mă laud, evident. Recte Harmando, bagabontul din postarea de ieri. Harmando e de fapt Andra, ne-am întâlnit la Rendez Vous ul din Martie şi de atunci ne-am tot apropiat. Basically, mie de împrietenit nu-mi mai arde din liceu, după nişte experienţe de-ţi crapă capu’ şi prin urmare, mă feresc de orice tentativă amicală. Ah, că mă-ntreţin în tovărăşii light, adevărat. But I haven’t bonded with someone cu adevărat de printr-a 4a, când eram lipită de Mădălina şi Mădălina era lipită de mine. Duse sunt vremurile dar măcar azi…are cine să vină la mine cu medicinuri, supă şi flori, nu? 🙂 Şi prăjituri!

Scuzaţi-mi lacrimogenia. Câteodată mă las dusă de val.

 

Ce bine şi-a luat-o Shae

123b45678910 
 Lux pă trotuar:
11A
(Zara pants, Asos top, Jean Paul Gaultier x Melissa shoes, vintage bag and necklace, Oasap and H&M bracelets)


Yes, those are rubber shoes. Jealous much?
Fie ei chiar Gaultieri cu Melissa (despre colaborarea asta vorbesc), şi încă unii parfumaţi, tot sandale de cauciuc sunt. Era într-o vreme (şi bănuiesc că încă este) moda aia tâmpită cu cizmele Hunter de cauciuc, mare stil mare valoare, cum eşti tu mega-fiţă într-o rochie de cuconet, îmbijuteriată, coafată şi fardată şi în picioare ai…cizme de pescar. Sau cel puţin aşa văd eu lucrurile (nu-mi săriţi în cap, vă rog; ştiu că n-am voie cu păreri personale pe blogul meu personal, dar ocazional, încerc şi-o aroganţă d’asta). Permiteţi-mi, rogu-vă. Blair Eadie arată foarte bine în ele (normal, doar e Blair Eadie!) şi probabil mai sunt şi altele, dar în ceea ce mă priveşte…hai pas. Pe acelaşi sistem bănuiesc că sunteţi şi voi destule contra sandalelor de cauciuc. Regardless, mie-mi plac. Sigur că fetişul meu suprem rămâne în zona celor cu inimioară, Vivienne Westwood – de câţiva ani tot trag de mine să-mi comand o pereche şi cumva, mă blochez întotdeauna când ajung la checkout. Apparently, nu-s în stare să justific 150 de lire pe inimioare parfumate, din cauciuc mâncabil. Pe Gaultier de la Miniprix cu 79 de ron, da. Că de acolo le-am luat.  N-am nici cea mai mică idee (deşi mă tot întreb) CUM şi DE UNDE, ce aliniere a planetelor s-o fi produs, de-a ajuns Gaultier vândut în…Miniprix. Ciudat, not that I’m complaining. Pentru doritoare, pe site nu le mai găsiţi de mult dar am fost în weekend în magazinul din Militari şi mai erau acolo două perechi, una aurie şi una transparentă. Ambele 41. Bănuiesc că au fost mai multe culori şi mărimi, am mai văzut la fete unele verzi…
Also, did you notice cat? Acel chet păros, gri, legat cu lesă roşie? Nu ştiu al cui era dar trona ca un boss în mijlocul trotuarului, fără panică de chet paranoic că vin maşini. L-am pis pisăit în draci pân-a-ntors capul spre mine să-l imortalizez întru thrilleală. Mi-a zis un miau, s-a-ntors cu coada şi ţop pe scaun, la spălare. Nu-l atinsesem. Probabil însă că schimbul de oxigen dintre noi doi era deja copleşitor şi-a apărut deci nevoia de decontaminare. Cu câtă pasiune se spala după, n-am apucat să mai pozez. Am plecat. Asta ca să-mi aud acum vorbe că “de ce nu l-ai băgat în sac să-l aduci acasă?!?!!!” Cred că era dracului al cuiva dacă era legat cu lesa aia, nu?

Anyway, ce bine şi-a luat-o Shae. 

Ca o doamnă ce mă aflu – picioare făcute praf, bube şi zgârieturi

12345678910
Am aşa: rochie Sheinside, sandale şi inele H&M, geantă Oasap, brăţară Choies

Buenos dias, muciacias! 
Bloggăresc live din frumoasa capitală, actualmente domiciliu, după ce în ultimele zile m-am desfăşurat elegant printre copacii cu cireşe, câmpul de răpiţă şi tufele de căpşuni de la Buzău city. Spun elegant pentru că şi deoarece, ca o doamnă ce mă aflu – gingaşă şi graţioasă, am picioarele făcute praf, pline de bube şi zgârieturi, mâncată şi ciupită de toţi bâzâietorii planetei Pământ. Am căzut din cireş nu o dată ci de două ori (pentru că de ce m-aş lăsa până nu mă automutilez complet, nu?), am dansat cu tufele de trandafiri cam de fiecare dată când m-am băgat după căpşuni (curtea e mare, căpşunile sunt multe iar maică mea a avut insipiraţia divină de a planta trandafirii fix unde sunt căpşunile; aşa că da), m-au mestecat toate animalele păroase din familia mosquitoes şi am şi două vânătăi mari cât un cartof. Habar n-am cum le-am căpătat. E bine aşa.
Afară de masacrul ăsta auto provocat, mişto la Buzău. Am zăcut şi vegetat beşniţă style în fiecare zi. Ce-am mai ieşit aşa, am fost prin oraş la thrifting…şi cam atât. M-am întors cu vreo 3 sacoşe dăcât. Dar vă povestesc data viitoare… Sper! C-am făcut treabă, am uitat cardul cu poze la Buzău. Cardul cu poze, care poze făcute cu telefonul lui frate miu, că aparatul meu iar joacă alba neagra cu mine. În caz că vă întrebaţi – că ştiu că n-am mai zis nimic de treaba asta – aparatul dăduse ortul popii. V-am spus. A stat în comă aşa vreo 3 săptămâni. După care, jucându-mă cu nişte chestii absolut banale (pe care deştepţii de la reprezentanţa vieţii, aka Canon, n-au ştiut să le facă – au ştiut însă să-mi ceară 5 milioane să se uite la el), şi-a revenit. Nebunie şi extaz, delir, dulce delir, vreo juma’ de lună a funcţionat normal. După care, săptămâna trecută, BAM. Mort. Iarăşi. Din senin. Ia-o de la capăt cu bibileala. Desfă-l. Gâdilă-l. Lasă-l la murat. Reanimează-l. Fă-i pe dracu ghem! Şi tot n-a mers. Cert e că deja m-a scos din sărite (prea rău) şi n-are sens să mai continui. Mă duc azi după masă să iau altu’. Obiectivul e bun, teoretic doar body îmi trebuie. Dar să vedem…
Cam atâta. Da’ mă mai gândesc şi vă mai zic. Plus că avem o nouă zi în faţă. O nouă zi în faţă, o nouă şansă să-mi rup gâtu’, un nou posibil post pe blog!
Yaaaaaaaaaaaaaaay.
Ahm da, nu ştiu ce vroiam în ultima poză. Dar mi s-a părut prea psiho-metafizico-natural-schimonosito mufa, ca să n-o postez.
Pupiciossssss

Angelique, une gagique tres mişto

0102030405061009 (1)1209111413

Ca ideal de frumuseţe, mă lasă rece.
Ca actriţă, îmi place. Dar parcă mai mult îmi place Kate Winslet.
Ca expresivitate facială însă, Angelina Jolie îmi pare poate cea mai remarcabilă prezenţă din lumea filmului contemporan.
Nu mă omor după filmele ei, în general preferinţele mele cinefile îndreptându-se în alte direcţii – şi nici pe ăla nou nu l-am văzut, Maleficent – dar mi-a ieşit recent în cale într-un editoral Elle US şi…well, să zicem c-am zăbovit privind-o mai mult decât trebuia.
Interesantă femeie.  

Baby listă de informaţii

123456
(vintage jeans, vintage blazer, Zara top, River Island sandals, vintage belt, Zara bag, H&M earrings)


Mă strofoc de-o juma de oră să leg câteva idei (eventual nu mai plictisitoare ca de obicei) şi tot ce-am reuşit să scot până acum e: am dat 5 lei pe kilu’ de căpşuni şi mi s-au stricat jumate.
Mda. V-am spart.
Ştiu. Dar n-am inspiraţie azi. Încerc pe acelaşi sistem, cu liniuţă de la capăt, o baby listă de informaţii care nu vă foloseşte la nimic:

 Cică-n weekend am ars-o cultă-n cap, cu filme d’alea vechi: Casablanca, One Flew Over the Cuckoo’s Nest şi Pe aripile vântului. Toate că toate dar sprâncenele lui Jack Nicholson sunt mai creepy chiar şi ca Oana Zăvoranu. Iar asta nu e uşor.

 Fie vorba de filme…Nu pot să cred cum s-a terminat cel mai recent episod din Game of Thrones. Cum să moară singurul personaj simpatic din tot filmul?! Ce draaaaaacu, măăăăăăăă

 Am sacou, pantaloni şi curea thriftuite. Adicătelea din second hand. Genul de ţinută în care îmi făceam veacul acum câţiva ani: pantaloni suflecaţi, sacou oversized cu mâneci ridicate şi neapărat pantofi înalţi. M-am şmecherit acuma, dau o poală de bani pe plastic din Zara. Bună afacere, ce să zic. Îmi bubuie capu’

  S-au cam dus bujorii. Şi mă oftic.

 La fel şi căpşunile, pe ducă. Iar eu n-am apucat să mănânc nici măcar una din curte, de acasă.

 Poate ati văzut, poate n-aţi văzut (poză acilea pe fb, click), dar mi-am luat sandale Melissa x Jean Paul Gaultier. Sunt ele de acum câteva sezoane dar preţul a fost ceva incredibil. Nu ştiu cum şi de unde le-au scos aia de la Mini Prix la vânzare dar m-am bucurat nespus. Aş mai vrea eu şi pe corai sau verde neon…

  Mă duc în weekend la Buzău. Adică sper. Că n-am mai fost acasă de la Paşte şi de atunci tot zic că mă duc şi n-ajung. Unde mai pui că mă aşteaptă bunici, pisici, second hand uri, astea…

 Rumburak a căzut de pe casă. IAR.

 Tot încerc dar nu, nu pot să pricep aia cu şosetele. Asta însă, îmi lasă gura apă.

  Ascult asta: link

  Iar giveaway ul cu brăţări Lolla B. a fost câştigat de…
Numarul 17, Mara Pia!

Felicitări, darlinghe. Check your mail 😛
Mulţumesc tuturor pentru participare!

Estoi una muciacia la Rio

122a3455a677b891010a111212a12b13141516

Note to self: Nu te mai urca, Einstein, pe roci alunecoase. În mod deosebit când porţi 15 cm de toc. DOH!
Oki doki.
Se tâmpeşte omul la bătrâneţe. În cazul meu, suferindă de Alzheimer din şcoala generală, e cât se poate de normal.
Azi fac 23 de ani (la mulţi ani mămică, trăiască familia ta de boss ce eşti!) şi sunt…mda. Sunt în chiloţi. Am zis că n-o să fac asta în veci (ulala, v-am vorbit despre blogger ul meu preferat? ăla care scoate likeuri likeuri likeuri multe likeuri pe facebook arătându-şi curu’ despuiat? Nu? Facem şi asta curând) dar cum v-am promis carnavalu’ dracu săptămâna trecută…here it goes.
Estoi una muciacia la Rio (yes, I know that’s spanish, sheeeesh)
Mi-am pus costum de baie de la Cora (care e mega fiţă, din tot ce v-am arătat până acum, costumul ăsta de baie îmi place cel mai mult!), mi-am legat ditai eşărfoaca pe şolduri (Cora again) şi m-am leopărdit în cap şi-n picioare cum am ştiut mai bine. După care m-am dus să pup ţestoase. Rest assured, n-am mâncat-o sau ceva. Doar m-am apropiat exagerat de mult de nasul ei şi-am privit-o cruciş, cât timp, săraca, era probabil în mijlocul a Înger Îngeraşul meu, ia-o pe dilie daici.
Da’ voi vedeţi că am şi maglavais la ochi? Omaga, dar ce controversă! Două culori! Nu, să nu-şi închipuie cineva c-aş fi capabilă sau că măcar aş deţine un singur fard în dotare (n-are Balaban d’astea) dar am zis să fiu dată dracului, s-o ard Rio, colorăciune până-n măduvă, şi-am solicitat ajutor de la fratili Harmando, cel mai artist make-up. Unde mai pui că m-a dat cu blush şi alte bazaconii pe care nu le-am folosit în viaţa mea. Really. Asta a fost momentu’ dezvirginării obrajilor mei.
Acuma, să vă zic şi cu costumu’. Are material din ăla drapat şi tare, pentru burţi. Adicătelea, te ţine cât de cât şi te ajută să nu se vadă câtă îngheţată ai băgat. Iar alea roz la gât ţi le ajustezi cum vrei tu. Sau mai tai din ele, dă-le draaaacului
şi nu le mai pui deloc. Eventual îţi mai tragi o ditai pălăria, legi eşarfa hop pe şold (ca să poţi să dai mai bine din buric când începe Salam pe plajă; sau ăia la Rio n-au Salam? Fraieri.), bagi şi-o zăngănea-n urechi sau gât şi bam! Te duci la Gizăs sus pă munte, să faci selfie cu el.
Gata. Plec la Copacabana să pup ţestoasele pă burtă. 

Ce faci fetele, te plimbi?

12A2344A566A788A99A1010A11

După franţuzisme nemernice şi five o’clock tea în britiş style, a venit momentul să parla italino ca o mâncătoare de pizza pă bandă rulantă ce sunt.  Campania e aceiaşi, după cum vă promisesem data trecută: Ţinute cu bilet de călătorie, campanie Cora, azi partea a2a.
Imaginaţi-vă aşadar, trecând de privirea de căprioară speriată de Dacia 1300 din prima poză (nu ştiu dacă puteţi, e traumatizant chiar şi pentru mine să mă văd cu mutre din alea cretinoide), cum apropie Balaban degetele în stilul ăsta (dă boss click pe link să vezi despre ce parlesc acilea) şi vă zice aşa:
– Mi-s la Roma, eşti nebun. Bine, nu chiar la Roma da’ dac-aş fi la Roma, aş purta rochii moi din in alb, sandale comode, pălării de paie şi neapărat umbrele vintage de soare. Adică aşa.
– Umbrelă n-am de unde să vă dau şi nici nu vă spun de unde am luat-o, dar rochia mea, sandalele şi pălăria sunt din Cora.
– Garantat nu te coci în rochie (fibre naturale, alea alea, inul e de bine, crede-l pe mascalzone al tău acilea), sigur nu mori de picioare-n sandale şi 100% că nu ţi se prăjeşte scăfârlia de la soare, că te-ajută pălăria 😛 Plus că eşti cuconet. Pălăriile sunt foarte elegante în accepţiune Balabaniană.
– Ce să faci la Roma. Păi te duci mai întâi la Colosseum, să-ţi iasă din grijă. Stai la cozi, intri, vezi, faci poză cu gladiatorii şi-o arzi Claudia Octavia p’acolo, după care pleci acas’. Te duci dup’aia la Fontana di Trevi şi vâri acolo bănuţ în apă. Să se îndeplinească dorinţele, să câştigi la loto şi să-i cadă dinţii lu’ Măricica de la 3, de care a zis iubi al tău că-i bună.  Eşti atentă, nu te-mpiedici ca Balaban să cazi dracu să-ţi uzi rochia. Că-i frumoasă şi e păcat de ea.
– O iei apoi uşurel la pas, să vezi pieţele: Piazza Navona, Piazza di Spagna, Piazza Borghese, Campo de’ Fiori şi te duci eventual şi la San Pietro, la Vatican. Te vezi acolo cu Papa şi-i zici că-l salută Balaban. Aşa. Hai că poţi, ai sandale comode. Nu te doare picioarilii.
– Nu uita să te îmbuibi. Pretty much cu tot ce prinzi dar să nu dea dracu să ratezi Tiramisu şi Gelato.
Hai că te-am lămurit şi azi. Ciao ragazza!

Arm party cu Lolla B.

123456789 
(H&M dress, hat and basket, Zara shoes, Oasap and Lolla B. bracelets)

Leandrei Medine, tipa de la Man Repeller – poate cel mai bun exemplu din breasla bloggaristică pe sector feşăn că nu totul se reduce la aspect fizic (subiectiv, dar serios vorbind…LM e o femeie urâtă; asta n-a împiedicat-o însă să-şi clădească imperiul) – îi cocea mintea acum câţiva ani termenul de „arm party”. 

arm-party

Era perioada când trecuse furia colierelor statement şi toată atenţia era îndreptată asupra încheieturilor. Pe scurt, „arm party” presupune purtarea simultană a unui număr mare de brăţări, gândit alese, da’ cumva să nu pară gândit. If that makes sense. S-a cam dus dracului acum de când s-a trecut la inele şi e feşănăbăl să-ţi sugrumi cârnaţii în cât mai multe belciuge. Da’ mie încă-mi place şi cu zăngănele la încheieturi. Îmi face o plăcere deosebită să-mi îngrămădesc 4-5-6-10-15 brăţări la aceiaşi mâna, preferabil subţiri şi cu un singur element central. E filosofia dracu’, găseşti şi filmuleţe pe you tube în care te învaţă câte-o duduie cum să porţi arm party (sau arm candy) properly.
Dacă mă întrebi pe mine, şmenozeala-i simplă: echilibrată cumva treaba (adică nu 10 de brăţări pe fiecare mână; mai degrabă 7 cu 3 să zicem) şi menţinută o temă comună (metale, piele, motive etnice, ţepi, zimţi, mărgele, dracu ştie, numai să nu trânteşti din toate pe aceiaşi mână).
În sensul ăsta, am primit cu bucurie un set de trei brăţări handmade Lolla B. Culmea, e handmade, dar chiar arată bine! Sunt făcute cu tot felul de nebunii, pietricele preţioase, colorate, de diferite forme, iar talismanele acelea micuţe aurii sunt placate cu aur de 22K. Mişto, zic. E vorba despre cele trei din poza de mai jos: 

Castiga


Deci giveaway! Premiul va fi oricare dintre brăţările de aici: https://www.etsy.com/shop/itsLollaB?section_id=15105318

Dacă vreţi şi voi, ete ce aveţi de făcut:
  1. Like Thrill of the Heel pe facebook
  2. Like Lolla B. pe facebook
  3. Comment că aţi îndeplinit paşii şi link spre premiul dorit
Bonus:
  1. Pentru o şansă în plus la concurs, daţi share giveaway ului.
Haidi baftă! O săptămână ţine şmenozeala iar câştigătoarea va fi aleasă ca de obicei, cu random.org.

Pupicios, beibi.

Cam atât de mult îmi pasă

Zilele trecute, după ce-am terminat pozele londonezo-parisace

Buuuuuuf prabuşeală în cel mai apropiat scaun, baaaaam tolăneală în poziţie comodă şi hap! Dă-i şi înfulecă bagheta. Ce vreţi mă, nu mâncasem nimic toată ziua. Balaban nu face nazuri. Mai ales cînd îi e foame.
Balaban mai ştie şi cu autoironia.

O franţuzoaică nemerrrnică se vrrrrea londoneză


Weekend ul trecut m-am jucat de-a turistul. De ce? Nu, nu de mere. Să mă explic.
Cora (da, hypermaketul), deţine propria gamă de haine Influx, haine de calitate la preţuri accesibile şi desfăşoară pe parcursul următoarelor două săptămâni campania Ţinute cu bilet de călătorie. În cadrul ei, mi s-a propus să alcătuiesc câte o ţinută reprezentativă pentru fiecare din următoarele oraşe: Paris, Londra, Roma şi Rio. Eu în capul meu aşa, sunt ferm convinsă că stilul are atâta legătură cu portofelul câtă are Bianca-cum-o-cheamă cu feciorelnicia (carevasăzică niciuna) şi prin urmare, când mi-au propus ăştia de la Cora şmenozeala, am zis…bine mă poftim, mă bag. Pac pac.
Am purces aşadar cu primele două oraşe: Paris şi Londra. 

12paris33a455a677a899a10
Pantaloni, pantofi şi pălărie Cora; Bluză, eşarfă şi mustaţă din garderoba personală

Parisul a ieşit mai aproape de inima mea, poate şi pentru că mi-am permis să mă joc mai mult. Pantalonii, balerinii şi pălăria sunt de viţă Cora iar bluza, mustaţa şi eşarfa din garderoba personală. Frrrrrrrranţuzoaică nemerrrrrrnică m-am vrut a fi, franţuzoaică mustăcioasă am ieşit! Cu dermatograf, că deh, din fericire natura nu m-ajută. Başca mi-am luat baguettes. Mon dieu, chiar şi croissante! Neaoşă mi-s, dă-mă dracu de francaisă : >
12035ce21764f081ed53555696db36ead3dfh

a59b4df94b9b91e188bc2b36bfc365aa6f57i
Cămaşă, jeans şi ochelari de soare Cora; geantă, trench şi pantofi din garderoba personală

Mai departe cu Londra. Acuma…nu ştiu câtă lume rezonează, da’ eu dacă m-aş duce la britanici şi-aş vrea s-o ard biznis, aşa m-aş îmbrăca. Ca un om serios ce mă pretind a fi, am aşa:
– cămaşa vărgată Cora (păstrăm laitmotivul franţuzesc, atâta tot că-l verticalizam; şi-i punem şi fundă la gât, să fim pretty-feminino-puşcărie-girls)
– jeanşi negri skinny, basic. Tot Cora. Că merg cu aproape orice şi dacă mă supăr, pot chiar să-i port şi frenci. Ca o franţuzoaică nemerrrrrrnică ce sunt! Ulalalalalalala
– toace, obligatoriu toace. E Thrill of the Heel, şi-am încheiat discuţia.
– un trench. Că plouă, boss. Aşa zice câte unii, cică e cu naşpa la londonezi acolo, dă cu ploaie, astea. Nasoleală.
– opţional paporniţ (vintage în imagine), ceas şi ochelari de soare, tot de la Cora. Nu cumva să-ţi bată soarele-n ochi când îi dă cu ploicioacă. Vrei să faci riduri, ce-ai?!
Şi gata, eşti boss. Faci bagajul, vâri astea intr-insu’ şi te-ai scos. Le combini cu ce vrei tu că sunt versatile şi merg purtate într-un milion de variante. Unde mai pui la socoteală că mai scoţi nişte spaţiu liber în bagaj. Pentru shopping, nu de alta…

Şi ca să fie treaba treabă, facem şi giveaway! Premiul va fi rochia de mai jos:

4


Iar mecanismul e următorul:
2. Vă umpleţi voi aşa de forţă creatoare şi alcătuiţi o ţinută inspirată de cele patru oraşe. O pozaţi şi o postaţi unde vreţi voi – facebook, pinterest, whatever, link spre ea să fie. Îmi trimiteţi linkul şi gata, sunteţi înscrise.
Simple enough? 😀
Succes! Iar săptămâna viitoare revin cu Roma şi Rio. Să vezi atunci carnavalu’ dracu.


Looking for Something?