Andreea Balaban
EST. 2010
glitter

It’s only when you are away that you appreciate it all the more

(vintage Etro skirt, Asos sequin top, old Zara jacket, Stradivarius boots, Zara bag, River Island and H&M jewelry)
                It’s really cold in Romania at the moment but I promised myself that this will be the last time I wear boots this season. I don’t care that is raining like hell, I don’t care that the wind is blowing like is the end of the world and that I’m basically freezing my ass off, I want pumps!!!(don’t get me started with the sandals)
              I’m wearing a sequin top that I got a few months ago from Asos and served me well during the New Year’s Eve party, a vintage Etro skirt (thrifted of course) and my friend’s jacket. Throughout the day, I’ve been playing around with how the top is tucked in, I just can’t decide if it looks nicer completely tucked in, tucked in at the front or not at all. Oh well, I’m in my pajamas now, haha. And I’m still wearing this bag from Zara like there’s no tomorrow. It’s been of the best purchases ever, I got so much wear out of it! I like cross body bags because they are convenient, trendy and extremely helpful when I need my hands free. No hassle of carrying anything on my shoulder (or in my hand), no fear of people trying to steal my stuff (I always wear it in the front) and since I need to fit all of my things in a relatively small space, I make sure I only carry the essentials. There’s a nice simplicity to it and I love it. However, as much as I love the burgundy one that I’m wearing here, I felt like it’s time for an update so I got a little something (also from Zara) that I’ll show you guys later…That is if the stupid rain stops, ahem. Can’t wait for nicer weather so I can just rock a skirt and pumps look everyday! [sigh]
              Last weekend I went to my hometown as it was my brother’s birthday. He is 14 now and I still can’t believe my eyes. He’s all grown up and I still see him like a toddler…Funny how time goes by. I haven’t been home in a while and it felt really weird this time, as if that wasn’t my home anymore. I lived there for the first 19 years of my life and even though I love my life here in Bucharest, I still get very nostalgic whenever I visit or even think about it. I miss my cats, the food, my friends and most of all, I miss my family. A few years ago, didn’t think that I would say this but it’s only when you move away that you appreciate it all the more.
            Anyway…before I get all misty eyed here, check this out (scroll down please):


        Nu deci gata, mi-am promis mie însămi că asta a fost ultima dată când am purtat cizme pe anul ăsta (mă rog, până la toamnă). Nu mă interesează că îi dă cu ploicioacă, nu mă interesează că e cancer afară şi că mă zboară vântul, eu vreau pantofi!!! Şi gata. Don’t get me started cu sandalele.
          Până una alta însă, ia uite-a cum merg eu aşa pe stradă, completely unaware că mă pozează cineva. Aha. Ia uite-a, ia uite-a. Da mă, mă uitam pe pereţii blocurilor, doldora de boemie şi divenie, ca să iasă poza în mişcare (e un rateu oricum, n-am avut gură întredeschisă şi privire tâmpă, deci, sunt degeaba. Divenia presupune un anumit something something, o trăire, trebuie să fii acolo, trebuie să simţi momentul, trebuie să priveşti [eventual în gol] cretineşte că o Greta Garbo afectată, ce contează că tu defapt te uiţi la un caca de căţel. Fii fată divă, ce dracu ai!). Off topic, ştiu că majoritatea dintre voi simţi ironia şi sarcasmul, prindeţi nuanţe şi nu vorbesc tocmai cu Tiramisu, însă ocazional constat că e bine să precizez: mare parte din ce e scriptură pe blogul ăsta, e mişto=ironie=glumă=funny stuff, să ne descreţim frunţile. S-a notat, da? Bon.
Altceva.
         Am fost weekendul trecut la Buzău. Pisicile pisici, prăjiturile prăjituri, frate–miu tot gras (hai că am senzaţia c-a ajuns la un 35 de kile; progresăm), da’ sh urile varză. Dacă tot am fost, zic să mă duc, să încerc un thrifting. Doamne Iisuse. Am intrat 3 minute pe ceas într-unul şi-am ieşit că deja mă lăsaseră
nervii. Nu ştiu dacă nu mai am eu răbdare sau chiar s-a împuţit treaba şi nu mai aduc ăştia nimic, dar e sigur că erau numai porcării. Am plecat acasă, nu mi-a mai ars de nimic. În schimb o ard prin Zara într-un iureş continuu lately (la Bucureşti boss, doar nu în Buzău. Ha! Eu încă nu-mi revin din faza avem-H&M-în-Buzău). Tot aduc lucruri mişto nenorociţii. N-am reuşit să mai fac poze în ultimul timp (de unde şi lipsa postărilor) dar sper să remediez curând şi să vă arăt ce ţepe îmi iau de bună voie şi nesilită de nimeni, la sweet Zara.
         Şi-un ultim punct, mi-am luat sutien din ăla fără bretele, cu cupe din silicon cică. Deci CE PORCĂRIE. Nu e bun de nimic, nici măcar nu-mi stă lipit. E aşa o chestie gelatinoasă care nu face absolut nimic. Mi-ar fi fost folositor fiindcă mi-am luat câteva bluze cu spatele gol şi urăsc sutientele cu bretele din alea transparente. Şi am zis că stai să vezi ce şmecherie fac. Pe dracu, până la urmă o să sfârşesc în a le purta fără niciun fel de ţâţier. Sau am mai găsit o treabă pe net, cum că să-ţi lipeşti sânii cu scoci între ei (calmaţi-vă, ştiu că se scrie scotch; aşa cum ştiu că piaţă se scrie piaţăşi nu peaţă–prietenii ştiu de ce).
Sugestii?

Şi dacă tot vorbirăm de Buzău, uite-l p’ăsta ce faţă are:

My cat, Rumburak.

Atât.

Choies

Tea-length in red

 *I found this cat while taking the photos and obviously, I had to cuddle. I love cats <3
(Choies skirt, Bershka top, Zara shoes, H&M necklace and rings, Oasap bow bangle, River Island mixed bracelets)


Ever since Tibi released those tea-length full skirts it’s been crazy here in the fashion blogosphere. I’ve seen Blair Eadie creating some gorgeous outfits (I’m actually jealous of her Tibi skirts, she seems to have one in every color) but also Joanna Hillman and some other famous bloggers. I obviously can’t afford the real thing but I was happy to see how many beautiful replicas are on the highstreet! I already showed you the green version(which I adore), I told you I should soon receive the pink and the purple version (they are here and they are fabulous!) and today I want to show you the red one I got. Yes, I have 4 almost identical skirts, that’s how much I love them. This red one is from Choies and it’s slightly longer than the green one, which would obviously work best for someone taller than me (5‘4″ that is), but hey, never underestimate the power of a pointy shoe, haha. Seriously, I think these skirts can work even on shorties as long as the leg is elongated with high heels, preferably nude colored. I paired mine with a basic cotton top that I got on sale from Bershka (this is something like Zara here in Europe, only cheaper and aimed at younger people), tons of bangles, some suede Zara pumps from last season and a golden necklace from H&M. Funny story with the necklace while taking these photos, there was actually a homeless guy who came to ask me if the necklace was made of gold. I told him no and he was pretty dissapointed…I guess it wasn’t worth the trouble of stealing it anymore, haha. Kinda creepy actually.


M-am dus cu berberiţa blondă să fac pozele astea (Mădălina), ea în jeanşi şi adidaşi, eu în full midi pe 3 scaune de metrou – ca de obicei, fustele mele ocupă minim 2 locuri. Am ajuns noi acolo, scoate aparatu’, cică hai. Facem câteva poze, ies ca dracu în 30 din 20, ne hlizim, eh, the usual stuff. Şi vine! Semeţ ca un munte, falni
c ca un zmeu, trupeş ca Hugh Jackman şi chipeş ca Brad Pitt, se apropie…un boschetar. Bărbat bine, în etate, cu privirea-nvolburată (de la ceea ce presupuneam a fi aburi de alcool), se apropie de mine duhnind a Calvin Klein prin punga de aurolac din mâna stângă. Sexy as fuck, leşinăm şi eu şi berberiţa. Bărbat fatal ce eşti tu, te vrem! Mai departe conversaţia a fost bineînţeles academică – extrapolând eterul din aurolac în plan metafizic, am ajuns la concluzia că Dumnezeu e dă naşpa, eu şi berberiţa suntem zdrenţe iar colierul de la gâtul meu ar fi fost mai bine dacă era de haur. Acestea fiind spuse şi dezamăgit de calitatea îndoielnică a giuvaerului meu nepreţios care clar nu merita efortul smulgerii de la gât, sex simbolul creepy a închis masa cu o ultimă replică apoteotică de final: ZDRENŢELOR, EU SUNT NEPOTUL DIRECT AL LUI GERULA! Ne-a răpus, ce mai. Ăsta şi croitoraşul, şapte două muşte dintr-o lovitură.
…Şi s-a retras, învăluit în acelaşi mister inefabil. Probabil înspre o nouă aventură magică (aka people to scare the shit out of them)
Aaaaaaaaaaaaanyway! Trecând de nimereala minunată, ete fusta înfoiată roşie. Între timp au venit şi celelalte, cea mov şi cea roz (sunt chiutoşenii maxime şi alea, atâta tot că sunt lungi până sub genunchi, ca cea verde de aici, nu ca asta roşie), iar acum aştept încă una pe crem. Yes, I did that. Nu ştiu din ce le fac ăştia, cum sunt croite sau cusute dar cert e că sunt foarte frumoase şi uşor de călcat. Mă cam enervează că sunt peste tot pe blogurile de feşăn dar deh…n-o să renunţ la ele pentru asta.
Ziceţi voi că nu-s miştoace! <3

*Când făceam pozele (după faza cu boschetarul), a venit la noi o pisică din aia grasă şi umflată, cum îmi plac mie. Şi ce-am făcut? Iexact, am luat-o în braţe şi-am smotocit-o zdravăn. Aşa merită dacă-i pufoasă. Rrrrrrrrrrr

events

Târg de vechituri la Şuţu

            M-am manifestat de mai multe ori pe blog vis-à-vis de treaba cu flea markets/târgurile de vechituri, poate vă amintiţi. Mi-aţi zis câteva dintre voi că ar fi prin vestul ţării d’astea (hate you guys!) dar aici în Bucureşti, nada. Bon. Şi mergeam într-o zi pe la Universitate pe acolo, în zona Palatului Şuţu. Cu căştile în urechi, ţaca–paca, mă duceam spre metrou. La Şuţu, forfotă. Zic ce dracu or fi făcând ăştia aici, văd nişte cărţi…par a fi tarabe…ia hai să intru. Erau câteva tarabe înăuntru, cu lucruri handmade, ceva cărţi vechi, bijuterii, şi spre bucuria mea (iniţială), erau şi unele tarabe cu obiecte vechi. Eram mega încântată la momentul ăla, mă gândeam că mamăăăăă, de 3 ani tot trec pe aici şi nu m-a dus capu’ niciodată să intru să văd ce dracu e agitaţia aia acolo. Aveam senzaţia că mare şmecherie ce-am prins eu acum, revelaţie e asta.  Acuma…treaba e aşa: lucruri vechi sunt. Puţine ce-i drept, dar sunt (şi chiar vintagereală din aia hardcore, de colecţie, de la ceasuri şi tablouri până la gramofoane şi maşini de cusut). Partea nasoală însă, este că au nişte scoruri incredibile. Numai flea market nu e ăsta. Sigur, merită banii pentru că sunt piese valoroase şi clar n-aş ezita să-mi cumpăr obiecte inutile dacă mi-aş permite (să zicem 500 ron pe un fier de călcat cu cărbuni), însă nu, flea market, ce vroiam şi vociferam şi visam eu, NU E. Mai sus sunt câteva poze făcute cu telefonul, să vă faceţi o idee a ce puteţi găsi acolo…Asta în caz că şi voi, ca şi mine, nu ştiaţi de şmenozeală. 
Târgul se ţine cam din 2 în 2 săptămâni am înţeles.
Feel free to share impresii dac-aţi fost 🙂

life lately

Mini Andreea in a midi

Awwww, cam cât de adorabilă e păpuşa asta?
Mai ţineţi voi minte postarea Silent Hill de acum o lună? Aia cu fusta midi de piele neagră şi pălăria floapă? Eh, cei de la Huawei România s-au gândit să-mi facă o mică surpriză şi au făcut ei cumva să-mi trimită o mini Andreea, varianta păpuşă, după modelul postării mele. Numai că asta are mini telefon în mână 😀 So cute! Tiramisu subscrie, m-a anunţat personal din cutia roz în care a venit cadoul.
Le foarte mulţumim aşadar celor de la Huawei, ne declarăm încântaţi şi păpuşaţi.

Awwww you guys, look how cute this is!
Do you remember my Silent Hill post from a month ago? The one with the black midi leather skirt and the floppy hat? Well, the guys from Huawei Romania sent me this little surprise a few days ago, a pretty doll that looks just like me. It’s basically the cutest thing I got in a while so I had to share it with you! 
Thank you so much, Huawei, I love my mini self!

Asos

Saphire blue

(Asos skirt, thrifted Zara sweater, Oasap bag, Asos jacket, Zara booties, Oasap necklace, H&M rings)


              Ever since I can remember, my mom has always told me that blue is the color that suits me best and that I should always wear something blue. She actually has a thing for it, especially when it comes to make up – which is very annoying, as I always tell her that blue eye shadow won’t do any good to blue eyes. Mission impossible actually, it’s her thing and definitely unnegotiable.
            Anyway, this sapphire blue sweater has been featured on the blog before and it’s probably the only piece that I have in this color. I love it so much, from the precious color to the almost cropped length, this top has been with me for the last 2 years and it still looks awesome. I’m pleasantly surprised by how soft and bright it still is. Even though it’s thrifted! It’s actually from Zara but I got it extremely cheap obviously. I styled it here with a pencil Asos skirt that goes with literally everything (I strongly suggest you get at least one pencil skirt in your closet, it’s a life saver) and my blue velvet Oasap bag which is literally falling apart after a year and a half of intense abuse. I loved that bag so much!
Paired with my trusty leather jacket and ankle boots, I can confirm I felt very comfortable and warm indeed. Really excited to wear black tights for the last time this season. I heart ya, Spring!
            Doing anything fun this weekend? I had a very long week so for me it’s going to be chilling out mode…

            Când eram mică, maică mea îmi spunea mereu că în albastru îmi stă cel mai bine şi că asta e bine să port. De ce nu cred că ştie nici ea exact (are o problemă cu culoarea asta defapt, îi spun mereu să nu-şi mai dea cu albastru la ochi albaştri că n-ajută cu nimic; evident, n-am cu cine, cu albastru pe ochi e şi cu albastru pe ochi va fii mereu) dar ştiu sigur că asta e culoarea mea preferată (yes, I just enriched your life with this precious info, e-n regulă). Mai ales safiriul ăsta preţios. În general mă simt mai bine purtând culori reci, începând cu verde smarald şi mov ametist până la vişiniu (ceea ce n-ar trebui, având în vedere că am pigmentaţie caldă – poveste lungă) dar cumva în capul meu, nuanţele bogate, preţioase, elegante, sunt cele care mă atrag cel mai tare. Bine, pe sistemul ăsta mă atrag şi pantalonii ţigaretă – asta nu înseamnă că mi se vor potrivi vreodată în viaţa asta. Aşa a zis şi Tiramisu, l-am întrebat (am purtat întâi o discuţie foarte serioasă asupra culorilor ce s-ar armoniza mai plăcut cu pigmentaţia lui caldo-blănoasă , după care mi-a trântit un hai sictircu culorile tale cu tot, ‘te dreacu de ţicnită, aşa cum îi stă bine oricărui motan cu valoare, şi s-a culcat).
          Anyway, treaba e că mi s-a cam dus dracului geanta aia. Am purtat-o de şi-a pierdut culoarea, s-au rupt fermoarele şi s-au tocit mânerele, atât de mult mi-a plăcut. Which reminds me că ar cam fi cazul să îmi cumpăr o geantă nouă. N-o am p’asta cu genţile, n-am avut-o niciodată. Le văd, îmi plac, le-aş vrea, dar nimic la modul ăla de ok…pot să rămân cu 10 lei în portofel şi să-mi iau pantofii ăştia sau pot să rămân cu 200 de lei în portofel şi să mă încalţ cu multele perechi pe care deja le am (şi nu le port).Neah. Spre deosebire de maică mea, căreia i s-a părut de bine să îşi cumpere aceiaşi geantă pe mov, verde şi negru. Aceiaşi. Trei. Şi cică eu am ceva la cap. Anyway, dacă ar fi să-mi iau, am văzut la River Island câteva modele interesante…
Ar fi o dată asta rozalie – mişto detaliile, culoarea bună pentru primăvară, dimensiunea (am nevoie de genţi mari most of the time); problema ar fi ca aia nu merge decât ţinută în mână iar mie îmi cam place cu genţi crossover care îmi permit să am mâinile libere.
Apoi mai îmi place boho chic asta maro – aceiaşi problemă cu mâinile, plus că nu e piele; asta cu animal prinţ; şi-ar mai fi şmenozeala asta albă pe care sigur aş scapa-o în smoală sau ceva (bafta mea, ceva de vis). Da, mi-au povestit ai mei că acum vreo 18-19 ani, mă îmbrăcaseră în costumaş alb, nou (eram fiţă mă, ce-ai) şi trebuia să plecăm de acasă în nu ştiu ce vizită. Eh, întâmplarea face că aveam smoală pe balcon. Şi unde putea baby Balaban să se ducă înainte cu vreo 5 minute de plecare? Iexact.
FIX ÎN SMOALĂ.
Nu mai îmi amintesc faza dar am înţeles că au fost foarte mândri de mine. Aveau şi de ce, pf :>

newcomers

Zara powder blue shoes

Zara high heel leather court shoe with bow
Dear shoe addicts, vintage fans and all TOTH readers from abroad,
I know I’ve been neglecting you a bit lately (ok, more than a bit) with my Romanian text only, and you’ve certainly made sure to let me know you don’t like it. Point taken and I’m sorry for being such a lazy ass (not that it matters but I’ve been really short on time here). Anyway, thank you for the message(s)!
So. SHOES. I bought new shoes. New Zara shoes. I’ve been shopping quite a lot there for the past few months – which is weird considering how I feel about their prices compared to the quality and how awful I find their sizing – however, Zara has definitely grown on me. They have a strong collection of accessories this season (so far, I have like 6 pairs of shoes, 3 necklaces and 4 bags on my wishlist) and I also have my eye on a dress or two…  Now if only they would stop making pants designed for 13 year olds, sigh.
Anyway, I found these powder blue heels online a few weeks ago (I can’t begin to tell you how much I love this color!) and I’ve been obsessing over them ever since. I actually went to the store to try them on – which didn’t help much as I only fell even more in love with them. I kept obsessing and long story short, I got my paycheck and bought them. Let me tell you they are GORGEOUSly cute and sweetly whimsical. And worth every penny! I love that they are a bit quirky and unusual and I don’t expect to see many pairs on the streets (definitely not in Romania). They are made from the softest suede, super comfortable and the color is so delicate and feminine (they actually make me think about sugar, haha). Beautiful paired with my 50’s inspired circle skirts…
Next on my list are these. And these. And these. Which ones do you prefer?

V-am ameninţat cu ăştiade când eram în cabina de probă şi-mi făceam poze piţipongeşti de urcat pe facebook. Mu. Ha. Ha. HAHAHAHAHAHAHA!
Anunţ deci cu mândrie astăzi că sunt ai mei şi numai ai mei, moi şi plăcuţi la atingere, coloraţi discret în bleu, cu fundiţă în faţă şi toc comod, gata pentru primăvara ce va să vie (doamne ajută). Ete-i.
Mda, nu se mai putea. M-am dus după ei cum am luat banii, deja îmi bântuiau somnul exagerat şi mi-au spus prea multe persoane că-s ciudăţei ca să-i mai pot lăsa. Chiar sunt (ciudăţei that is), şi nu mă aştept să-i văd în prea multe picioare. Cel puţin nu pe plaiurile mioritice.
Mi-a trebuit bineînţeles un 39 (nicio şansă să încap în 38, ca de obicei, la Zara îmi trebuie cel puţin o jumătate de mărime în sus) dar vin minunat şi sunt comozi şi moi şi mă fac să mă simt foarte Cinderella like (minus the retarded moment când îşi pierde vita pantofu’). Am o groază de cloşuri cărora vreau să îi alătur! Hai cu primăvăra…
Următorii pe listă sunt ăştia, ăştia şi ăştia. Care vă plac? 

H&M

Burgundy

(Primark skirt, Zara jacket, Bershka vest, vintage YSL sweater, Zara boots and bag, H&M necklaces, One necklace monogram necklace)

M-am bucurat mult să văd ce bine a prins postarea de săptămâna trecută cu alimentaţia and stuff! Şi în general mă bucur când primesc răspunsuri bogate de la voi şi vă angajaţi în conversaţie. E ceva mai mult decât nice post şi nu poate decât să mă încânte. Aşadar şi prin urmare, mulţam fain.
So. Ete cizmele (pusesem poză cu ele pe facebook acum vreo 3 săptămâni, după ce le-am prins la mega reducere în Zara – 150 ron, redus de la 660). Cel mai probabil că n-o să mai vadă lumina zilei pentru următoarele 7 luni (omaga, 20 de grade se anunţă săptămâna asta! Iar eu oricum am trecut deja la pantofi, ahem) dar sunt super încântată de ele, chiar şi cu o mărime mai mare aşa cum le-am luat – DA, am intrat în Zara, era un 39 acolo. Le-am luat în mână, m-am uitat la ele, am ieşit pentru 5 minute cât m-am dus până-n Stradivarius. M-am întors după ele, canci cizme. Nu ştiu care le-o fi luat în intervalul ăla (i-am umplut frigiderul oricum, să fie sigură de asta 🙂) ). Anyway, mi-am luat 40 ul. Şi e bun, cu şosete d’alea pufoase, n-am treabă. Tot de la reduceri am luat şi vesta aia de-o am pe mine (grosolane reduceri în Bershka, daţi o tură p’acolo când aveţi timp, măcar ca basicuri puteţi să luaţi nişte tricouri simple, albe, la 10 lei – beton), brăţara şi alte nebunii. Vi le arăt eu curând.
Şi cercei boss! Deci eram cu Madalina în H&M şi mă tot învârteam pe lângă cerceii ăştia, că-mi cam plac, că i-aş cam vrea, bla bla bla. Ea se ţinea după mine şi tot insista căeşti sigură că-ţi plac, da’ eşti sigură? Da boss, sunt sigură! :-w
Şi se duce cu cerceii la casă. Ce faci tati? /🙂
Awwwwww, mi-a luat cercei mă. That’s sweet.
Quilted aşa, de inspiraţie Chanelească.

inspiration

Smokin' Hot Pink

Nu ăla pudrat-pastelat-baby pink, ci ăsta intens, aprins, neon: FUCHSIA.
Pentru ultimele luni, fixurile mele s-au concentrat în zona verdelui smarald (şi a sclipiciului/paietelor/glitter, că tot veni vorba), care încă îmi plac şi le prefer în faţa oricărui negru sinistru/cenuşiu dezolant/bej searbăd sau ce nuanţe d’astea se mai poartă în iarnă. Am prins recent însă altă febră (e un şoc groaznic, îmi imaginez), cu rozul fuchsia. N-am fost niciodată genul (din contră, făceam nişte miştouri crâncene în liceu pe tema asta), am în dulap maxim 2 chestii fuchsieşti (hai 3 dacă punem şi-un ruj nefolosit din noiembrie) şi per total, la momentul de faţă mă manifest mai mult pe Pinterestdecât în real life. După cum urmează:

N-o să se întâmple vreodată în viaţa asta – nici dac-aş avea nu cred că m-aş îmbrăca cu o rochie d’aia, dar îmi place de privit. Pe blondie arată bine.


Şi sclipici şi roz? E dă bine.


Scandalos de opulentă asta dar n-aş zice pas nici dac-aş purta-o doar în casă.


Louboutin it is. Oribil asusual.

Da mă, am auzit că s-a deschis şi la noi şmenozeală d’aia cu Laduree. N-am fost dar bănuiesc că nu există nicio tentation de Nina, nu? (asta cică ar fi o colaborare între parfumeria lu’ Ricci şi cofetarii Laduree; au scos ei nu ştiu ce fiţă de parfum şi macarons în ediţie limitată acum în iarnă, şi se găsesc în magazinele ăstora)


Cu poftă de vară şi de portocale.


Unde găsesc şi eu un fotoliu ca ăsta?


Haos, mă dor ochii până şi pe mine, dar cumva îmi place. În capul meu zic că ar fi mai bine de combinat culoarea asta cu nişte nuanţe mai potolite – d’alea de zici că-s mâncare pentru cai – terci de ovăz, bej gen.


Festin cu bomboane. Ce Skittles mă, ia d’aici.


Şi înapoi la fotolii.


Sau la hai-să-lingem-monitorul.


Asta (Naeem Khan Spring 2012) mă face să vreau cu disperare o fustă luuuungă fuchsia. S-o port în cele mai nepotrivite momente şi să fiu awesomely overdressed. Da da da.

Până şi sulul ăla de înfăşoară trandafirii arată bine! Vreau aşa de la şerveţelele de masă până la hârtie-n baie.
Fuchsiste? Avem? Feel free să vă lăudaţi cu ce bomboniciuni aveţi prin casă 😀
J’ecoute.

(Imaginile toate preluate de pe Pinterest. Mai multe idei şi insipiraţie, acilea)

outfit

Floor brushing in silk

(Zara skirt, Stradivarius sweater, vintage bag, old Zara jacket and booties, One necklace necklace, H&M, River Island, no name jewelry)


Cum e logic, firesc şi natural, atunci când e nasoleală pe jos, îţi iei şi tu că omu’ nişte ceva impermeabil. Cauciuc cizme gen, jeanşi jigăriţi, umbrelă dacă e cazul, d’astea. Nu?
NU.
La mine-n lumea mea, când plouă afară, lumea îşi ia rochii din fulgi, pantofi din piele întoarsă sau cazul aici de faţă, fuste maxi de mătase.  Şi le târşâie pe jos – no biggie, banii mei, fustele mele, fac ce vreau cu ele (rime manelistice it is!). Being a master of overdressed când nu e cazul (oximoron intended), mi se pare perfect normal să port o aşa ceva pentru zile absolut normale şi banale. Mai ţineţi minte fusta? V-am zis de ea. Tipa de la Zara? Sex simbolul în papuci de pescar? Măicuţă gen? Aia. Praf cum sunt, n-am papuci d’ăia (ah ce mă oftic că nu se văd în poză! sunt hidoşi oricum, take my word for it) şi m-am orientat deci spre ghetuţe. Evident din piele întoarsă, că doar plouă. Doh! Ce vorbirăm. Aşa e bine.  Anyway, cred c-am purtat ghetele astea în draci dintr-a 12a şi până acum. Asta înseamnă vreo 4 ani. Unul dintre puţinele lucruri de la Zara care au rezistat şi au meritat şi răs meritat banii. Mi-aş dori să scoată iar la vânzare unele dintre vechile lor modele, au avut multe chestii reuşite care sunt convinsă că ar vinde din nou (par example, pantofii ăia negrii cu vârf ascuţit de boceam după ei anul trecut? Remember? Frumoşi pantofi, fir-ar ai dracu)
Colierul, că tot mă întrebarăţi câteva dintre voi, să ştiţi că rezistă foarte bine. N-am avut probleme so far, se comportă la fel de ok şi pe piele şi pe pulovere roşii împrumutate de la colegii de apartament, pentru că, nu-i aşa, de ce să îmbrăcăm ce e al nostru, ce e oricum în cantitate prea mare – de cade şifonierul pe noi, la propriu (s-a întâmplat, da) – şi să nu îmbrăcăm ce e al vecinului, no matter cât de banal şi boring e. Normal. Judecată sănătoasă se numeşte asta, take notes. Şi dacă tot ne împrumută colegii pulovere, zic să ne împrumute şi o jachetă. Că doar cuierul ăla e full doar de jachetele şi hăinile mele şi deci, pe cale de consecinţă logică, raţională şi fără echivoc, e perfect normal să mă îmbrac cu jachetele Mădălinei. Yep. Maică mea ar fi oripilată. Să ştie ea săraca ce fac. Cum murdăresc fuste şi iau haine de la alţii. Ha. Nu mi-ar mai da gentuţe d’astea faine.

midi skirt

Obsessive compulsive midi skirt disorder

Green skirt [here]    Red skirt [here]
Let’s say you already have a green skirt and you get the same thing but in red and then you also buy the purple and the pink version (still waiting for those to arrive). Is having 4 (almost) identical skirts considered an obsessive compulsive midi skirt disorder?
C’mon, they’re so preeeeeeetty.
Dacă ai deja o fustă pe verde, ţi-o cumperi pe roşu şi eşti în aşteptarea aceluiaşi model şi pe roz şi pe mov, se consideră problemă la căpuţ?
Aşa ziceam şi eu.

glitter

Check, please!

(Oasap coat, H&M pants, top and rings, Zara necklace, Stradivarius hat, Zara necklace and Oasap booties)

In spite of the horrid cold weather, I somehow managed to leave the house a few days ago and take these photos to show you guys a) my sequin pants (the sequin addiction is here to stay, people), and b) my latest Oasap order: the checkerboard coat (very LV, isn’t it?) and these black booties that I found to be very comfortable and lightweight – even in the midst of winter. Cause yes, Romania is under a mountain of snow at the moment. A very ugly and cold mountain that I obviously hate. And that’s why I haven’t posted much recently: ugly weather, no mood for taking photos (certainly not for going outside) or getting dressed like a normal human being for that matter, and also a general state of business and laziness at the same time. Not that I could lay in bed all day (I wish) or indulge in everything that I love but these days I tend to appreciate more every moment of quiet and time spent alone.
Anyway, today I have to run a few errands (luckily, the snow is starting to melt away) and later on to go to work – tricky schedule indeed. Can’t wait for my next paycheck though as there are some gorgeous shoes at Zara waiting for me…
Mi se pare bine la 13 ani cu Iphone 5S. Nu? Aha. Prilej de bucurie şi celebrare, se întâmplă ca acasă la Thrill of the heel, un anume frate gras să primească telefon nou (as if ultimele două luate în 2013 erau de porc sau ceva). Adevărul e că s-a luptat săracul (şi asta pentru o cauză nobilă, ştim cu toţii că viaţa fără Iphone la 13 ani e naşpa as fuck), a tocat pe maică mea şi bunică mea vreo juma’ de an până a convins-o p’aia bătrâna să-i ia. Acum e fericit, iar Balaban, autoare aici de faţă, se declară şi ea leşinată, bucuroasă şi-n extaz. Sunt absolut convinsă că noi toate aveam gadgeturi scumpe în prag de primă menstruaţie. Cum e şi normal, eu am primit un borcan de gem. Să am dimineaţa la cafea. Nu, e bine aşa. Îl iubesc pe frate miu şi înţeleg perfect mentalitatea de râde copiii de mine, se aplica odată şi la noi. Singura diferenţă e că copiii râdea dacă mă ducea tata la şcoală sau maxim cădeai pe scările principale, eventual să zici că erai fraier fără ghiozdan din ăla pe diagonală. Mda, acelaşi drac. E-n regulă.
Am primit şi eu ceva însă. Nu de la bunică mea – don’t get excited, n-am eu atâta sânge albastru, ci de la aia cu Oasapu’. Haină şi ghetuţe. E drăguţe sau ce? Acum nu ştiu ce experienţe (sau dacă aţi avut vreodată) cu ei, dar până una alta, eu colaborez cu ăştia de vreo 2 ani şi n-am avut probleme ever. Mi-am luat pentru ultima comandă haina asta – ai cărei nasturi trebuie să-i schimb neapărat cu unii aurii, şi ghetuţele. Comode, talpă cu striaţii – să n-alunec pe scările principale gen, toc jos, negre, d’astea. Merge. La fel de bine ar merge şi sandalele de mai jos, cele despre care vociferam pe facebook ieri:
Toate cele trei perechi, vă rog – tehnic vorbind, doar aia din picioarele mele se califică drept sandale but you get the point. Şi mai ales acum că arată ţara asta aşa mişto înghiţită de zăpezi (recent combinate cu mizerie maro şi rezultând de aici un terci greţos), mi se pare bine să dai banii pe sandale. Ce mă, nu sunt şi eu om d’ăla iscusit? De-şi face iarna c(ar)izme şi vara sandale? Ah stai. Invers. 


Looking for Something?