andreea aprilie 28, 2014 life lately

Un pitic în ploaie, în Piaţă la Sibiu.

Pe o porcărie de vreme ca asta, nici că aveam ce altceva să vă arăt, şi ca să fiu în asentiment cu acest Aprilie mizer, here you go: un pitic în ploaie, în Piaţă la Sibiu.

Bună! Numele meu e Andreea Balaban, am 22 de ani, sunt pitic şi mă plouă.

Hal dă faţăăăăăăă, mă!!!

Eu mă îmbrăcasem înainte să plecăm dar pe şmecherie arogantă fiind, am zis meh, e suficient câte-am pe mine şi fuck it. În ciuda norilor desfăşuraţi din Sibiu pân’ la dracu-n praznic.

Sigur că la început mi-a fost bine. Am avut grijă să mă pozez cu toate uşile colorate. 

Ba chiar m-am hlizit.

Până a început ploaia.

Şi-a trebuit să căutăm adăpost. Googălisem eu nu ştiu ce cafenele şi aveam una pe listă la care vroiam neapărat să ajung. Geea café cică. Asta. Care era chiar acolo în Piaţă, pe o străduţă lăturalnică.

Mamă, deci mi-a plăcut la ăia maxim. Nu ştiu de unde au ăştia din Sibiu atâta vintageăreală dar pe unde am fost (sigur că mi-am ales cu grijă locaţiile, nu zic că peste tot e aşa), am văzut numai minunăţii: de la cafenele la second handuri şi magazine de antichităţi, Sibiul e un deliciu pentru pasionaţii de obiecte vechi şi vintage. Cafeneaua asta era toată decorată în ăst stil. N-am reuşit să-i văd toate camerele (era lume şi oricum mi-a fost cam awkward să fac şi pozele astea cu telefonul – unde mai pui că CINEVA vocifera încontinuu că vai ce naşpa eee, uite acolo nu e beeec, acolo e varul căzuuuuut, acolo e scrijelită maaaaasa, vaaaaai :-w You very annoying, Domnule) dar cât am apucat, am văzut că peste tot mobilierul era cam aşa:

Ceea ce sigur că pentru mine era o încântare. Îmi salivau ochii şi mă tăvăleam imaginar cu gândul la cum să subtilizez şi eu un scaun d’ăla. Sau pe toate*

Şi dacă n-a fost suficient ce-am văzut la Geea, în altă zi am ajuns la Pardon Café. Alţi nemernici. Ăştia erau şi mai hardcore în ale vintageărelii, după cum se vede:

Deci uită-te tu ce puteau ăştia să aibă la intrare. Aşa ceva. Cum aşa ceva?!?!

Mi-am luat o mizeriuţă de frappe la ei şi n-am putut să nu observ ce drăguţ era redactat meniul:

“Băutura căreia sibienii îi zic “cafia”. Nu se prea bea…siara.”

Nu era siară, era chiar zi şi-am mers de la Pardon la Muzeul de Istorie Naturală, că era aproape, la 2 minute. Să văz faună (nu dragă, nu la Capatos. La Muzeu, n-auzi)

Peştele care cerea pupic, aici prezent:

Şi înc-o dată, hal dă faţă. Mulţumesc.

Şi mulţumiri pozaciului care mi-a donat textila de protej contra ploicioacăi.

*Glumim, desigur. N-am furat în viaţa mea.

Poate doar nişte borcane de dulceaţă de vişine înainte de masă, zic e Buni prăjiturista unii.

Câtă maliţiozitate.

andreea aprilie 24, 2014 outfit

Nu te duci la poze cand e Taifun afară!

(River Island pants and sandals, vintage Laurel jacket, Primark t-shirt, vintage scarf, no name bracelet)

Pe testate, am descoperit că atunci când vrei s-o arzi cu fotogenie, e bine să nu ignori taifunul de afară. Sigur că tu eşti la Buzău, în Romanica acilea, nu la dracu-n Pacific, la chinezi, dar nu contează, apparently, iadul se poate dezlănţui oriunde. Şi mai ales când vreau eu să fac poze.

Mda, ieşisem cu frate miu săptămâna trecută (pozaciul de serviciu când sunt la Buzău) să luăm nu ştiu ce buruieni îi trebuiau bunica mii pentru drob (în caz că nu v-am spus şi aici, am fost de Paşte acasă, la ai mei; drept urmare, poze făcute acolo). Şi dacă tot am ieşit să cumpărăm trebuincioasele, zic hai să facem şi nişte poze. Toate bune şi frumoase, numai că bătea un vânt de zici că eram la Monte Carlo la raliu aici, nu la Buzău pe Frăsinet (strada Frăsinet, that is). Foarte geografică sunt azi, observ. Anyway, frig nu era, dar îmi zbura părul în toate direcţiile – de unde şi coafura gen zdreanţa-aia-albastră-din-Mica-Sirenă. Păru’ zbura, ochii îmi lăcrimau, abia îi puteam ţine deschişi, copchilu’ urla ca el vrea cozonaci şi că îl doare la basca de verziturile lu’ ma-să mare, eu eram un car de nervi că nu-mi ieşea şmenozeala, în fine. Clasice, d’ale mele. Până la urmă am rezolvat-o aşa: capu-n jos pe sistem de struţ, gandul la zambiluţe, narcisele, flower power, deci chill ca să nu se vadă câţi draci aveam defapt,  şi părul…na. Tot de Ursula a rămas. Cam la modul ăsta, lejereanu, m-am purtat cât am fost acasă. Nu e mare lucru de făcut în Buzău, de regulă ajung să mă plictisesc după câteva zile dar weekendul ăsta (prelungit) chiar mi-a prins bine. Nu ştiu dacă din cauza oboselii, a vremii (a plouat în draci), a Paştelui (a se citi cozonaci) sau a faptului că n-am mai fost acasă de o groază de timp, dar a fost minunată toată lâncezeală aia întârziată.

Am fost şi la thrifting, după cum am trâmbiţat pe facebook 😀

Şi uite ce-am găsit:

E bine, zic. Le iau de sus:

1)     o rochie cu dungi portocalii şi bej Calvin Klein, care vine absolut genial, ca şi când ar fi croit-o mister Klein pe mine

2)      o rochie Tibi cu nişte decupaje foarte mişto la spate (e aproape gol spatele), croială babydoll şi lungime mini. E foarte posibil să o vând pe asta, oricât de mult mi-ar plăcea, talia aia empire şi lungimea nu-mi fac niciun bine

3)     un trench auriu Balmain. Sau Dumnezeu. Pe ăsta am cheltuit cel mai mult din tot ce am luat. Se aşează excelent pe corp (chiar dacă e cu o mărime mai mare), lungimea e până sub genunchi, se prinde cu cordon în talie iar nasturii au inscripţionat câte un B mare. Care vine de la Balaban, desigur :)) Ce Balmain mă, niciun Balmain.

4)     o fustă midi (foarte midi, ajunge cam până deasupra gleznei)  Tommy Hilfiger. E făcută dintr-un bumbac de calitate, care presimt c-o să-mi prindă foarte bine la vară. Hai dracului cu căldurile alea odată.

5)     un trench Burberrys, la 2 lei. Da, 2 lei. Mai am unul cu o croială relativ diferită, găsit tot pentru o sumă de genul ăsta.

6)   un maiou îmbulinat, fără etichetă de designer sau ceva dar foarte retro şi cute el aşa!

7)     o fustă pantalon g-e-n-i-a-l-ă! Cu punctuleţe mici aurii, pe fundal negru, care de la depărtare se văd că şi când ar fi aurie toată fusta. Are talie înaltă şi e foarte amplă, iar lungimea se opreşte în zona gleznelor. E destul de tricky de purtat şi clar, o piesă statement dar sunt hotărâtă s-o fac să meargă*

8)     alte chestii care sunt ori la modificat, ori erau pe sârmă când am făcut poza. Vă povestesc doar: am mai luat o pereche de pantaloni de piele (foarte fină!) cu o talie înaltă şi o croială incredibilă, care din păcate îmi sunt mari şi sunt acum la croitoreasă – bine, oricum trebuiau duşi; cine i-a avut înainte, a avut grijă să-şi bată joc de ei şi să-i ciopârţească dubios în zona genunchilor. Încerc să-i fac ¾ iar dacă nu merge, vor ajunge pantaloni de piele scurţi.

Afară de ăştia, ar mai fi o eşarfă, o cămaşă roz Ralph Lauren şi o curea statement cu o cataramă aurie imensă. Destul de productiv pentru un weekend .

Anyway, m-am întors în Bucureşti de câteva zile. Fără Buzău, bunici, pisici şi second hand dar măcar am cozonaci 😀 Mi-a pus Buni la pachet mă, ce-ai.

*Sigur ca maică-mea e invidioasă şi-a zis să plec de la casa ei cu panarama aurie. Ce ştie ea. 

andreea aprilie 17, 2014 life lately

Mă domesticesc, la dracu

Port opinci…jeanşi jigăriţi…mă duc la peaţă…cumpăr flori, vin cu sacoşe… Mă domesticesc, ce să fac. Nu, adevărul e că mi-am luat mizeriile alea în picioare că mi s-au părut mie fancy aşa, cu animal print şi ciucurei, şi am zis că dacă tot îmi iau botoşi, măcar să fie dracului unii simpatici. Meh, sunt nemernici mai degrabă, nu simpatici. N-am noroc. Mă strâng. Anyway, nu despre asta vroiam să vorbesc azi. Faza e că sunt la Buzău zilele astea (Paşte, cozonaci, nebunii) şi as you read this, eu sunt probabil prin second handuri, cotrobăind. Cum v-am zis, mi-a revenit apetitul, iar zilele trecute, chiar am intrat în vreo 2 sh uri bucureştene.  Şi omaga, chiar am găsit chestii! Incredibil. Îmi pierdusem orice speranţă pentru thriftingul de capitală. Poza e făcută după ce-am ieşit din magazine şi ete ce-am găsit:

Nu ştiu ce înţelegeţi din poză, dar o să încerc să detaliez pe cât posibil. So, am luat o rochie midi (partea stângă, cu print în carouri roşii pe fundal mov), un sacou-cămaşă, scurt, din material subţire (cu pernuţe la umeri şi care va arăta genial cu talia marcată), o cămaşă galbenă din mătase (la fel, pernuţe şi e cam măricică), încă o bluză din mătase, de culoare verde mentă ,cu dungi bleumarin şi jabou, o fustă dungată cu scoici, de care m-am îndrăgostit pe loc şi care mă super oftică (vă explic imediat de ce), şi două eşarfe: una albastră, micuţă, cu print geometric, şi încă una mai mare, cu ceva Mexico-something-something-Miguel-jalapeno, pe ea. Bon. Şi-am ajuns cu ele acasă, super încântată, le-am prezentat colocatarilor marfa, iar mai pe seară, zic să le spăl. Le-am băgat la maşină, pe culori, nebunii – na, mi-era frică să nu se ducă dracului. Au ieşit super din maşină, curate, parfumate, pune-le la uscat. A doua zi, sacoaşul scurt, dungat, era plin de pete. Turbasem. Ce mă faaaaaaaaaac, isterie generală! Vanish, tati : > L-am clătit în Vanish câteva minute şi-a ieşit, mă, mizeria! Nu ştiu cum dar trăiască familia lui că mi l-a rezolvat. Eh, buba cea mare însă este că mi s-a dus dracului fusta cu scoici. Aia mă încântă cel mai mult din tot ce am cumpărat şi aveam de gând măcar s-o pun în shop la vânzare dacă pe mine tot crapă. S-a dus dracului, a ieşit negru’ ăla din ea şi mi s-a stricat de tot. Poor fustă. Restul sunt ok iar eşarfele mai ales, le port aşa: 

So cute.

Sau aşa. Asta e o altă eşarfă, una dintre Hermes urile găsite la Sibiu. Ies nişte funtoace grase şi umflate din eaaaa, mamă mamă! And how creepy do I look în poza asta? :)) Un topor mai îmi trebuia.

Wish me luck, thriftuiesc as we speak 😀

andreea aprilie 15, 2014 life lately

Salut, ma chérie

(Bershka dress, Asos jacket, River Island and H&M jewelry)

Nu ştiu cum e la voi, dar la mine, de prin Martie, tot vară e. Cu sandale, cu rochii flu-flu, cu pălăriuţe, spate gol, d’astea. Mă doare la bască pe mine. Rochia asta mi-am cumpărat-o prin Februarie (la reducerile de iarnă) din Bershka, era ceva cu o mocangeală crâncenă (nu ştiu, 50-60 de lei sau ceva pentru o rochie lungă) şi văzând-o chiar LUNGĂ (deşi nu-s deloc vreo înaltă, am mereu problema asta cu rochiile maxi care nu-s deloc maxi, adică-mi ajung pân’ la glezne), am zis gata, tu mergi acasă cu mine să ne iubim vara asta! Că ce, că e aprilie, nu vară! :- @ A comentat lungana când am luat-o cu mine la Sibiu. Încă nu veniseră zilele alea nasoale cu ploaie şi deci n-am avut nici cel mai mic stres (sau frison) în a o purta cu sandale şi jacheta de piele pe umeri. Plus îngheţata de rigoare, ăf cors.

Şmenozeala aia cu pereţi dungaţi, albaştri, în caz că vă-ntrebaţi, este unul dintre cele mai mişto localuri în care am fost vreodată. Se numeşte Salut Café şi e o mare cuteoşenie de cafenea. E micuţă şi cochetă, colorată în dungi alb şi turcoaz, cu scaune albe şi mese cadrilate, iar podelele (n-am reuşit să pozez dar poate observaţi geamurile) sunt transparente şi au un fel de spaţiu interior unde sunt aşezate cufere, păpuşi, ceasuri şi alte obiecte de decor vintage. Mi-a plăcut mult acolo, aşa de mult că m-am milogit de duduia care servea, să mă lase să fac o poză în fotoliul ăla bengos. M-a lăsat săraca, m-a văzut că-s de la Bucureşti şi-a zis că hai, dă-te mare acuma c-ai poză cu fotoliu’. Trecem de awkwardness ul momentului, ahem. De preţuri nu vă zic, că-s grosolane. Prostia aia portocalie trebuia să fie nu ştiu ce cocktail fără alcool, cu suc de fructe şi gheaţă, numai că era ¾ gheaţă şi restul fruct. Plus 3 mere înfipte-n băţ. Am dat o căruţă de bani pe panaramă. Dar merită zic eu, măcar pentru ambianţă. Bine, şi ca să faci poză cu fotoliu’ bengos.

Cafeneaua se găseşte pe strada Cetăţii (v-aşteptaţi?), unde sunt făcute majoritatea pozelor. Cele cu oraşul, pozat de sus, sunt făcute din Turnul Sfatului (poza 7, aia în care şedeam eu galeş şi priveam pe geam).

Frumos mă la ăştia.

andreea aprilie 12, 2014 life lately

The scent of lilacs

(vintage Laurel jacket, H&M earrings, Oasap bag and C&A scarf)

Love the smell of fresh lilac in my home! They make the house smell divine and the colors are so beautiful. I went to the market a few days ago and bought three big bunches that now sit beautifully in a vase on my desk. I like looking at them, I find them inspirational and they make me smile… It’s been raining A LOT lately, even though it’s not that cold outside but still, the weather is depressing. So I do anything I can to keep my mood up: wear bright colors, eat chocolate (way to much chocolate), watch cartoons and make sure I have flowers in the house at all times.

My outfit is something I wore a few days as I went to pick my brother up from the train station. He came to visit these days and I couldn’t be any happier to have him here! I’ve been making a lot of pancakes since he arrived (I really don’t find any pleasure in cooking but apparently I make good pancakes) and we’ve been indulging in all sorts of sugary treats so you can imagine how high are my sugar levels at the moment. Anyway, I’m happy we’re spending some time together and can’t wait to go to my hometown next week, for the holidays…

First of all, ispravă: Duminica trecută parcă. Ruptă de oboseală că tocmai sosisem din excursie, mă gândesc pe la un 3 noaptea să-mi fac breton. Eu aveam breton cândva, tuns corect la coafor, dar cum n-am mai băgat niciun fel de foarfecă în păr de nişte mult timp (şi ar cam fi cazul, că mă scoate din sărite), s-a dus dracului tot bretonul şi-a ajuns să fie aşa o laţă care-mi stă pe ochi. Bon. Şi ce-am zis eu. Hai să-mi fac breton. Foarfecă am? N-am. O lamă, ceva? N-am nici d’aia dar parcă era o forfecuţă d’aia mică, de unghii, prin casă. Caut, o găsesc p’aia până la urmă şi mă duc la baie să purced întru ciopârţire. Am văzut eu nu ştiu ce tehnică pe youtube de faci pe dracu ghem dacă-ţi tunzi bretonul în direcţie inversă şi zic să mă iau după aia. În capul meu, chiar aveam senzaţia c-o să meargă. Şoc, da’ n-a mers. Am tăiat mai bine de o palmă lungime din el şi-a ieşit aşa, o chestie inegală de zici că-i chevron. Whatevaaaaa, bine că măcar nu-mi mai vine-n ochi.

În altă ordine de idei, de când am găsit fustele şi eşarfele alea la Sibiu, mi-a revenit serios apetitul pentru vintage/thrift. Nu pentru scotocit sau shopping în sine (deci nu dorinţă de nou am), cât pentru actualizare a pieselor pe care deja le am. Sacoul de pe mine e una dintre piesele astea, un Laurel vintage (Laurel e baby ul lu’ Escada), găsit în liceu. Vi l-am mai arătat şi înainte, e un preferat el aşa, care, ca orice vintage, merge cel mai bine lângă piese moderne. Par example, skinny jeans şi paporniţ trendy. Liliacu’ e clasic, bre. Era o duduie în peaţă care vindea lilac cu 2 lei buchetul. I-am luat şi eu vreo trei şi-am împuţit toată casa cu parfumul lor. La Buzău, avem în curte un liliac maaaaare în faţa bucătăriei iar mai încolo, pe alee, sunt plantate zambile, narcise, lalele, trandafiri…E o nebunie acolo pe sezon cald. Săptămâna viitoare mă duc şi eu acasă 😀

O singură chestie am de zis: C-O-Z-O-N-A-C-I.

Atât.

andreea aprilie 11, 2014 life lately

La Sibiu se poartă fuste vărgate, colorate şi flori în piept

(Potocaliu skirt, Stradivarius sandals, thrifted denim shirt, H&M flower broch, Oasap bag, River Island jewelry)

Când am fost la Rendez Vous, printre participante am avut-o şi pe  Cristina. Cristina de la Potocaliu, v-am mai povestit eu de ea. Că face chestii mişto, că e drăguţă şi simpatică şi amuzantă şi că mie îmi place tare de ea. Doh, e gemene ca mine!

Anyway, când a venit Cristina, era îmbrăcată cu fusta asta cu dungi. Mă rog, nu chiar asta, una la fel. Şi de când a intrat pe uşă, i-am zis să plece. Că nu suport aşa fuste oribile în aceiaşi cameră cu mine. Absolut hidosssssssss!* M-am holbat la fusta ei toată seara iar a doua zi, Duminică pe la 8 seara, îmi dădea mesaj să mă întrebe cât am în talie. Luni ne-am întâlnit. Eu. Ea. Şi fusta! Îmi făcuse şi mie una la fel. M-am bucurat maxim de ea şi am luat-o cu mine la Sibiu…

Asta am purtat în prima zi, după sosire. Deci Vineri. Probabil ştiţi că fiinţă mai friguroasă (sau care să vocifereze mai mult de frig) ca mine – nu prea există, însă chiar n-am îngheţat îmbrăcată aşa. A fost frumos zilele alea, chiar soare. Lumea era încă în cizme şi pufoaice dar eu mă simţeam minunat pe piciorul gol, cu dungata şi sandale. Btw, mi-am luat sandale de la Stradivarius; super comode astea! Am bătut aproape tot oraşul cu ele şi n-am avut nici pe dracu.

Oraşul e plin de monumente istorice. Cel puţin centrul, partea cea mai aglomerată şi mai frumoasă, e înţesată de clădiri jigărite, jerpelite, dărăpănate unele, cu obloane mari, colorate, şi acoperişuri “ochioase”. Străzile sunt pietruite (nu foarte friendly pentru thrill of the heel dar deh, sunt dispusă să accept sacrificiul) iar pe aleea principală găseşti tot felul de cafenele şi localuri unde ospătarii îţi urează zi fainăăăăă!   Chiar şi în zona asta centrală, e ticsit de second handuri. Acolo în Piaţa Mare (aia cu porumbei), e mişto de mers la Muzeul Brukenthal, de luat covrig învelit în ciocolată de la patiserul ungur/neamţ/dracu-să-l-cante-că-nu-vorbea-româneşte, de stat la cico la una dintre terase, sau chiar pe bănci, de vorbă cu porumbeii boschetari. Chiar şi în miezul zilei, când e relativ aglomerat, e o linişte plăcută acolo. Nu m-am cărat cu cărţi după mine dar sunt convinsă că poţi să stai ca un mare boss pe-o băncuţă acolo, să citeşti Sandra Brown. Şi nu-ţi zice nimeni nimic. Eventual mai vine câte-o dilie la tine să-i dai 50 de bani ca atât îi mai trebuie pentru medicamente. Ah, da. Şi s-ar putea să-şi cam bage ceva în mami a ta dacă nu-i dai. Shit happens, people.

Totuşi, dacă aveţi 50 de bani în plus, recomand să-i lăsaţi la nenea care cântă la chitară sprijinit de Super Mamma (asta e o reţea de fast food a lor iar ăsta de care vă zic eu, e chiar în centru, vis-à-vis de Zara – chill, n-am intrat; am avut interdicţie). Sau mai puneţi 2 lei 50 şi vă luaţi o îngheţată la cornet de la toneta din capătul străzii. Atenţie, e foarte posibil ca duduia care serveşte să vă salute, să vă mulţumească şi omg, chiar să vă zâmbească!

*Simţim ironia, da? Nu suntem cretini.

andreea aprilie 10, 2014 shoes

Obviously shoes

Chances are if you live in the civilized world, you already have the option to order online from Zara since a long time ago. For us Romanians, this was out of the question. Until last week. There was the website but we couldn’t order – extremely frustrating and obviously a pain in the ass. Anyway, last week Zara launched its new online shopping site for us too so that now we can be broke from the comfort of our home as well. Excellent news, you overpriced fashion. Anyway, to mark the debut, they sent a gift card to all the Romanian fashion bloggers to purchase something and test the new shopping platform before the official launch. Here is what I got:

Dacă urmăriţi sectorul de bloggăreală de feşăn, aţi văzut sigur poze cu un gift card alb de la Zara. Faza e că s-au lansat ăştia pe shopping online şi-n România, şi drept urmare, au trimis blogărilor cadou câte un gift card de 450 ron. Cu asta ne-am putut noi lua ce-am vrut de pe site înainte de deschiderea oficială. Acum două zile mi-a venit şi mie comanda (am plasat-o cu ridicare din magazin, având în vedere că săptămâna trecută Sibiu şi deci n-aveam cum s-o ridic).

 Ditai cutioaca.

Înăuntru, ambalate frumos în hârtie roz, alte două cutioace mai mici.

Şi în ele, ghici ce. 

Iexact, încălţăminte. Ce dracu puteam eu să-mi iau altceva.

Una pereche sandale şi una pantofi. Very pretty, pantofii îi ochisem de mult (poate vă amintiţi că am scris despre ei de câteva ori şi chiar am zis că vreau să mi-i cumpăr) iar cu sandalele nude e o dragoste ceva mai recentă dar la fel de năbădăioasă.

Nudistele sunt tare comode şi purtabile, dar nenorociţii ăia dungaţi (la care am şi geantă) mă strâng la degete în draci. Mărimea e bună, nu aici e problema, dar vârful ascuţit e nenorocire pentru picior lat ca al meu. Ar trebui să mă vedeţi cum îi port cu şosete groase prin casă, să-i mai lărgesc.

Anyway, Zaro, trăiască familia ta, mulţam fain!

Obviously shoes. Covered with a cute pink wrapping paper.

It’s not like you were expecting something else from me, were you?

I got this pair of nude sandals, which is super comfortable and wearable and a pair of striped pointy shoes that match the bag I already have. I wrote about this pair before as it’s been on my wishlist for quite a while now. They are so pretty but incredibly painful in the toes area. I have wide feet so it’s very difficult for me to find pointy shoes that will fit without killing my already damaged feet. Still, I’m determined to wear them, which is why I’ve been wearing them around the house with thick socks, to stretch them out. Here’s hoping!

And yes, I do look ridiculous.

andreea aprilie 9, 2014 life lately

Ce mişto e la Sibiu!

Săptămâna trecută am fost vreo patru zile la Sibiu. Joi (plecare din Bucureşti), Vineri, Sâmbătă şi Duminică (întoarcere). Dacă mă urmăriţi pe Facebook, aţi văzut probabil ceva updateuri din şmenozeală acolo. Dacă nu, tengo poze cu duiumul. Chef de taifas s-aveţi.

Deci purced:

Ştiu că există fascinaţia asta cvasi-generală pentru Sibiu. Mai ales în cazul ăstora ca mine, sălăşluitori în Muntenia, unde basically ai câteva mini castele, nişte mult câmp, blocuri gri şi malluri. Mare fiţă, ce să zic. Eh, înţeleg pe deplin fascinaţia aia. Am mai fost eu la Sibiu şi înainte (de vreo 2 ori de fapt) dar n-am stat niciodată mai mult de câteva ore. O dată chiar am degerat în zăpadă la nişte multe grade Celsius pe minus fiindcă aveau Scorpions concert. Eram în liceu şi mersesem în excursie. Un frig de crăpau pietrele dar ne zbenguiam acolo în draci, doar veniseră Scorpionii octogenari! Anyway, cu fascinaţia. DA. Poate n-am fost eu prea mult prin zona aia şi astfel se explică, dar au fost momente când aveam senzaţia că nu mai sunt în România. Nu mă refer neapărat la chestii fizice, palpabile (omaga, cât de mult mi-au plăcut casele din zona centrală!), ci mai ales la oameni. Mi-a picat faţa când într-un magazin fiind (vă zic imediat şi ce magazin), doamna de la casă mi-a zis sărut mâna când i-am întins banii să plătesc. Zic…wtf?!? Eu sunt obişnuită cu d’alea clasice: priviri sictirite, ochi daţi peste cap, vânzătoare care se supără când le cer altă mărime,  tăcere la bună ziua, d’astea. C-o fi fost excepţie sau nu, femeia aia a fost tare drăguţă…Şi n-a fost singura.

Bon. N-am avut cum să plecăm cu maşina, deci Joi dimineaţa, bam bam, pe tren. 6 ore cu CFR. Decent. Am ajuns undeva în jur de 4 în Sibiu. Ne-am cazat undeva la 3 minute de mers pe jos de centru, într-o zonă foarte drăguţă şi liniştită, cu vedere la stradă. Şi la asta: 

HA! Cum aşa ceva? Vis-à-vis de mine? Mon Dieu, c’est un semn! (Ma rog, am intrat eu şi-n ăsta dar n-am gasit nimic acolo). 

Plin de second hand uri în Sibiu! În prima seară ne-am învârtit 4 ore prin oraş în căutarea unui local unde să mâncăm (şi care să nu fie în centrul istoric). În plimbare, l-am găsit pe acest blănos ochios cu nas pupabil:

Am vrut să cuţu cuţu la el, dar a urlat ca un disperat pân-am plecat de acolo. Bine mă, pupă-te singur. No pupic for you.

Am găsit treijdămii dă sh uri dar restaurante ioc. Până la urmă tot în centru am ajuns, la Casa Frieda:

Mâncare bună dar nu grozavă. Şi scumpă. 

Sigur că la cât de lihniţi eram, n-a mai contat halul în care era faţa de masă şi apucăturile grosolane ale grupului de la masa de vis-à-vis. Cu faţa am rezolvat, ăia în schimb au făcut o gălăgie de speriat cât am stat acolo.

Aia în poză (desertul, boss; chestiile alea două cu beţe înfipte în miez) era îngheţată cu nu ştiu ce şmenozeală de ananas. Bună dar nu la fel de bună ca îngheţata de la tonetă, luată de pe stradă. 

Am mâncat la îngheţată d’asta de-am spart, era genial de bună, în simplitatea ei aşa. Cu zmeură, cu mere, cu ciocolată, cu vanilie, cu caramel, cu ce vrei. Excelentă.

Am vizitat pe cât de mult posibil cam tot ce se putea. Ne-am cocoţat în Turnul Sfatului, unde pentru 2 lei biletul, puteai vedea asta:

Asta de mai jos e o poză făcută pe Strada Cetăţii. Foarte mişto zona aia, cu 2 cafenele geniale, un muzeu şi o sală de spectacole (pe sală o chema Thalia, dar nu mai zicem, că e penibilă conotaţia).

Mă vedeţi, mă vedeţi? 😀 Am un catralion de poze sa v-arăt, deocamdată vă mai zic de cameră şi second handuri:

Uhm, da. Balaban în pat. Ăla era patul. V-aşteptaţi? Foarte mare şi comod patul, foarte drăguţă cazare. Şi foarte bună pizza. Iar peste drum, second hand. Am intrat acolo, n-am găsit nimic. În schimb, am mai intrat în alte 2-3 second handuri (şi-mi pare ATÂT de rău că n-am fost în mai multe!) şi am găsit următoarele: 2 fuste de piele, una maro şi una mov din cea mai fină piele ever!, o curea aurie, şiiiiiii două eşarfe Hermes. Eram OMG, cum Hermes?!?! Şi două! Le-am cumpărat instant. Într-unul dintre sh urile astea s-a întâmplat treaba cu sărut mâna când am cumpărat fusta. Mi se luase grav pofta de thrifting după rateurile recente de la sh urile din Buzău dar am zis să intru, c-auzisem că ăştia la Sibiu au chestii mişto…Nimic mai adevărat. Fustele îmi sunt mari şi trebuie modificate amândouă dar la cât sunt de frumoase, nici nu mai contează . 

Botoşi cu ciucurei not included în experienţa second hand 😀 Hai că vă mai povestesc şi mâine.

andreea aprilie 1, 2014 shoes

Hello lover

(Zara shoes)

Probably the simplest pair of shoes that exists or ever existed in my wardrobe, these fuchsia sandals made my heart melt from the first time I saw them. It’s not often that I fall in love with something so uncomplicated and…well, with such a small heel. I’m normally drawn to sky-high heels with stylish details: buckles, zippers, straps, laces, ribbons etc, but a single strap and a 3 inches heel? ME? Ha! Never. Or so I thought. They feel super comfortable and they work well with pretty much everything in my closet, despite the bold color. Speaking of which, I’m seriously thinking to get the green version as well… They are just too gorgeous.

“Păi bine măi mamă, da’ n-ai atâtea? Asta îţi trebuia ţie acum? Sunt unele în dulap de nu le-ai purtat niciodată, le cumperi şi le-azvârli cât colo de se pune praful pe ele! Pe toate prostiile dai banii! Şi apoi orăcăi la telefon că ţi-e poftă de mâncare gătită şi ca să vină maică ta mare să-ţi facă supă cu tăiţei. Cred şi eu că ţi-e poftă, pe-o masă caldă n-ai da banii! Nuuuuuu, tu tre’ să-i îngraşi pe alţii!”

Toctoctoctoctoctoctocccccctotocccctotococcccccc în capul meu, 10 minute, la telefon. Mama. Live from Buzău city.

Bunică mea face cea mai bună supă cu tăiţei ever dar maică mea…maică mea…ce ciorbă de limbă face maică mea! Iisuse. Şi pentru ce mă, tovarăşelor? Pentru săndăluţe din piele întoarsă (imitaţie, mă rog), în cel mai delicios şi bombonicios roz fuchsia, cu cel mai baby toc ever (8 cm modeşti). Pentru asta, mamiţo? Când mi-am luat Lite, am înţeles. Ai zis că-s topoare cu şiret şi că putem să le băgăm pe foc la iarnă. Când am venit cu Miu Miu rile, ai zis că-s aşa urâte că nici Pricop nu mi le roade. În liceu purtam skate shoes. Te încălţai cu ei în curte şi patinai p’acolo dilimaCĂ CU Rudolf în braţe, ziceai că-s bărci. Iar tu Noe pe corabie, cu orătania în braţe.

Nah că acu’ mi-am luat pantofi finuţi. De-a dracu’ şi d’ambitioasă. Mai zi ceva!

Şi dacă mă enervez, îmi iau şi pe verde. Aşa de mult îmi plac…

andreea martie 31, 2014 midi skirt

Sugar overload

(Sheinside skirt, Zara top and shoes, vintage Moschino belt)

Hiiiiiii! I didn’t tell you guys (probably because I was too bloody excited to translate anything in english) but this last weekend I hosted a lovely event where I got to meet some of my readers. It was held at a Romanian cake & teahouse, Saturday evening, with tea and buttercookies and yours truly as a host. It was such an incredible experience and I’m so happy to finally have met the girls that read my blog! I would love to do the same thing with you guys from abroad, that would be amazing…

Anyway, until that moment comes (here’s hoping!), my post today is overly sugary. Starting with my bon-bon pink Sheinside skirt and ending with a few sweets I recently bought. And ate. In 5 minutes tops. Shuuuush.

I just thought they were too cute not to share. There are macarons but not the Laduree ones, the yummiest raspberry cupcake I ever ate and some cotton candy flavoured syrup – extremely sweet. I plan to recycle that bottle after I’m done with the syrup and use it as a flower vase, he he.

So, my skirt is one of those full midis I keep showing you for a little while now. I have it in green, red, purple, beige and now in pink (yes, five identical skirts) just because I love it that much! This one I think is the cutest of them all and the most appropriate for this season. I paired it here with polka dots but I just can’t wait to clash that pink with a bright red…

Aici de faţă, postare cu concentraţie mare de zaharuri: fustoacă roz bonbon de la Sheinside; macaroane, cupcake şi sirop de la Madame Lucie. După experienţa Laduree (overpriced as fuck dar chiar au cele mai bune macarons!), am zis să mă duc şi la Madam asta să văd care-i treaba. Mai mâncasem eu macaroane de acolo mai demult dar Alzheimer având, am vrut să compar şmenozelile. Well, cupcake ul (vorbesc despre prăjiturica aia cu ambalaj verde) ăla a fost dumnezeiesc de bun (cu zmeură), siropul e foaaarte dulce (are aromă de vată de zahăr!) dar macarons urile sunt cam…meh (comparativ cu Laduree). În orice caz, colorate şi drăguţe foc cum sunt, am zis să le pozez, să fie treaba în asentiment cu fusta. Asta e a patra din seria midi-colorat-bufant-luat de la asiatici, şi cea mai potrivită pentru sezonul cald. Abia aştept s-o port cu ceva roşu…

V-am lămurit buştean da’ staţi să vă zic cu Rendez-Vous ul. Băi, a fost foarte tare! Cum le-am zis şi fetelor care au venit, am avut nişte emoţii colosale şi sigur că a ieşit cu totul altceva decât ce-mi imaginasem eu! A ieşit mai bine defapt 😀 Am râs, a fost cu hlizeală şi clos şi m-am bucurat teribil că am apucat să le cunosc pe fete şi să vorbesc cu ele fata în faţă. Feedback ul de genul ăsta e complet diferit de mediul online şi sigur că mi-a gâdilat orgoliul într-un mod foarte plăcut… Pentru care le multumesc încă o dată! Şi abia aştept să repetăm faza 😀

În altă ordine de idei, Doamne Iisuse, am fost ieri prin magazine şi am văzut, pe numărate, vreo 10 perechi de pantofi pe care le vreau. La modul obsesiv. Să fie aceasta oare o problemă la căpuţ?

Poate v-arăt mâine ceva. Tot pe roz :-“

andreea martie 28, 2014 events

Şmenozeli de maxim interes naţional

(Choies dress)

Azi am doar un baby post, mini post, pe sistem de hit and run, cât să vestesc două şmenozeli, de maxim interes naţional. Of course.

Unu e că mi-a ajuns rochia asta. După ce am comandat-o, am postat pe facebook o poză cu o duduie îmbrăcată cu ea şi-am promis că anunţ ce şi cum după ce o primesc. N-am avut când să ies afară cu ea aşa că deocamdată n-am decât poza de interior dar înţelegeţi ideea. So, rochia e de la Choies, e lungă, sirenă gen, n-avem probleme cu lungimea sau mărimea, material plăcut la atingere, vine bine, e mişto, toate bune şi frumoase. Are însă o problemă, mai mică sau mai mare, depinde cum priveşti lucrurile – şi când spun cum priveşti, I mean it…literally. Treaba e că se vede prin ea. Materialul e elastic şi se întinde dar ţi se văd cam toate alea. Când merg de exemplu, se vede exact forma picioarelor. Se vede lenjeria, se vede şi pielea. Which is kind of naşpa. Nu se observă în poză pentru că hei, interior, dar trust me. Se văd dracului toate alea. Anyway, posibil rezolvabil cu o rochie mulată pe dedesubt. Trebuie să caut…

Doi. Nu vreau să fiu pisăloagă and stuff, urăsc orice gen de reminder, dar până ne vedem mâine, o să mai anunţ probabil de câteva ori.

Cum am spus, sâmbătă, de la 17:30, am organizat un mini tea party împreună cu cei de la ceainăriile Rendez Vous. Cu prăjiturele şi fuste cloş, subsemnata va împărtăşi din vasta-i înţelepciune de viaţă, se va hlizi şi vă va povesti despre vintage, buline şi dungi, despre animal print – când şi cum e bine, ce piese n-ar trebui să vă lipsească din garderobă, cum să accesorizăm şi cum să colorăm, pantofi, pisici şi dacă vreţi, chiar şi leurdă. [Leurdă, mmmmm, yummyyy, ce mizerie] În dulcele stil clasic, am să încerc să vă povestesc câteva chestii pe care eu le aplic în viaţa de zi cu zi, în speranţa c-o să discutăm, iar după ce plecaţi de acolo, vă întoarceţi acasă cu câteva reguli simple şi principii uşor de aplicat a doua zi, în faţa oglinzii.

Plus, vin cu umeraşe, textile şi accesorii dupe mine. De vânzare, boss. Preţuri modice, pornind de la 20 de lei. La pachet cu sugestii de purtare.

Mai multe detalii aici (click pe link), iar adresa v-o las mai jos.

Ceainăria Rendez Vous Floreasca: Calea Floreasca nr 102, Sector 1, Bucureşti

Se poate ajunge foarte uşor de la Piaţa Romană mergând până la Perla şi continuând pe Calea Floreasca.

Roxanele, Elena, Andra, Manuela (s-o iei şi pe Sara!), Alexandra, Pupăza din Tei (cum mă, Pupăza din Tei? :))), Eveline, Ilinca, Georgiana, Adutza, Cristina, vă aştept! 

Cine mai vine? 😀

Haidi bre, c-o să fie fun. 

• Newer Posts
• 1
• …
• 21
• 22
• 23
• 24
• 25
• 26
• 27
• 28
• 29
• 30
• 31
• …
• 73
• Older Posts