Ayayaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaay!
Hola, muchachas!
M-am întors. În realitate, de săptămâna trecută chiar, dar am avut nevoie de o perioadă de ajustare şi acomodare la frumoasa Românie şi miştoul Bucureşti. Am lipsit aproape o săptămână, motivat însă, în vizită la Mădălina, în Spania, unde…ce să zic…e absolut genial!
Plănuiam cu ea călătoria asta de vreo 13 ani – eram în gimnaziu, ea pleca verile în Spania, eu rămâneam la asflatul buzoian şi în fiecare an stabileam hotărâte: gata! La anul, îmi iau bilet şi vin! Pe dracu, a trebuit să fac 23 de ani ca să pun picior în ţară la latino loveri. Eh, ete c–am ajuns! Am un milion de poze de arătat şi un altul de lucruri de povestit. Trecând de vremea mişto (uhm, not really; ba chiar a plouat vreo 2 zile), palmierii, portocalii şi cactuşii imenşi de la orice colţ de stradă, barurile de români, cretinii de la Blue Air (FIR-AR AI DRACU, CINE O MAI PLECA VREODATĂ CU ĂIA!!!), plajele curate, mâncarea dubioasă (am mâncat şerpi, frate; cum să mănânci şerpi?!), marocanii, asiaticii şi basically, toate celelalte naţii dă pă pământ, care erau toate acolo şi despre care o să prestez informaţie începând cu postul viitor, zic să scap de-o grijă şi s-o lămurim cu un baby haul. Adicătelea, ce (mi)-am luat.
Ar putea fi o coincidenţă, ar putea fi… dar nu e. Mi-am luat bilet pe Iulie fix intenţionat, ştiind că e sezon de reduceri:
Şi mai ştiam şi că-n mama Spanie, Zara e întotdeauna mai ieftină. Prin urmare:
Am plecat cu temele făcute de acasă, ştiam exact ce vreau şi ce mărimi am nevoie aşa că n-am alergat foarte mult prin Zări. N-am avut probleme cu produsele, în principiu am găsit aproape tot ce mi-am dorit, fără neplăceri la dimensiuni – îmi spusese oricum Madalina că acolo rămân întotdeauna mărimile mici şi se dau repede cele mari. Aşa a fost, dar totuşi m-a frapat. Sunt obişnuită să fie fix invers în România. M-am întors cu:
Trei perechi de sandale – nu mai reţin exact preţurile, dar nu cred c-a fost niciuna mai mult de 30 de euro.
O fustă din imitaţie de piele – parcă 25 de euro am dat-o pe ea, tot din Zara. Me very big fan of fuste de piele, not so much a imitaţiilor dar asta chiar e tolerabilă. Materialul nu pare fake şi se aşează frumos. Ăsta e un XS.
Zara, milieu alb pe post de bluză, 18 euro. Din nou XS. Nu cred c-aţi văzut vreodată dantelă la mine, mi se pare unul dintre cele mai tricky şi banalizate materiale (mai ales în combinaţia fatală cu piele), însă! spatele ăla gol şi transparenţele se asortează frumos cu o piele bronzată…
Zic transparenţe din cauza ăstuia. Top scurt, pe talie – grozav cu fuste maxi, tot dintr-un fel de dantelă. Nu mai reţin exact preţul, era la reduceri oricum. L-am luat din Blanco, care evident că nu există în România (păcat, aveau multe lucruri frumoase) alături de alte două gentuţe. Una mare, în formă de inimă, care e pasată la Harmando, şi încă una mai micuţă, în formă de măr, cu paiete roşii şi lanţ auriu, care-a rămas la mine:
Cealaltă albă, cu mărgeluţe, am cumpărat-o dintr-un bazar imens. E mai vintage looking aşa:
Bon. Afară de astea, extaz şi nebunie ca ăştia în Spania au Primark. Ştiu că se găsesc şi la noi hainele lor (ciordite de prin fabrici) dar gamă de home décor, cosmetice, încălţăminte şi alte nebunii, NU. Prin urmare, cum am ajuns acolo, glonţ la accesorii şi home décor! La haine nici nu m-am uitat, erau de o banalitate crasă. Am luat aşa:
Ciorapi. D’ăia de portjartier. Da mă, ştiu că se găsesc şi-n România dar nu ăştia de la Primark iar la noi sunt scumpi şi n-am fost mulţumită de calitate. Iar la Wolford n-o să dau tată în veci $50 pe-o pereche de ciorapi. Nu facem asta.
Plastice, plastice. Mi-am luat termos verde mentă cu Vespe printate pe el şi un pahar roz, din plastic rezistent. El paharo sexy. Nu ştiu exact DE CE le-am luat, bănuiesc că mi s-au părut drăguţe. Termosul pentru când vine frigul şi-o să vreau să am mereu ceva cald în mână (eventual ceva cald şi pretty că doar nu poţi să bei dacă nu e pretty!) iar paharul, pentru smoothieuri. Nu ştiu, îmi plac porcărioarele astea drăgălaşe.
Mi-am luat şi sticlă de apă. Să fiu sigură. Nu ştiu dacă vedeţi, dar pe etichetă scrie Workout. Da, n-o să facem nici asta. Dar sticla poate, POATE, s-o car cu mine prin oraş pe căldură. Poate.
Au fost ieftine toate, ceva în jur de 3 euro bucata. Nu erau de lăsat.
Tot din seria porcărioare, am mai luat de la Primark un cuier – pentru curele, eşarfe, coliere, draci, laci. Că n-am niciodată ordine sau idee unde găsesc ceva, orice.
Un ditai portofelul din Stradivarius. Că ăla pe care îl am e mic, şi nu-mi încap toate drăciile în el.
Şi-un spray de vopsea aurie. Că…aşa mi-a picat mie. Intrasem într-un magazin asiatic cu Mădălina, ceva de genul totul la 13 lei româneşti, unde erau tot felul de bălării urâte. Însă aveau vopsele. Chiar şi vopsele aurii. Şi cum Balaban are multe acareturi de haur, care unele s-au cam dus dracu, am zis să dau 2 euro pe un spray cu vopsea şi să le rezolv când ajung acasă. Deci spray.
Mai departe, Dumnezeu pe pământ, THE BULL. Am luat tot felul de suveniruri pentru ai mei şi Harmando, majoritatea chiar le-am împărţit înainte de a le poza, dar THE BULL, deşi luat iniţial CA CAdou, am hotărât că e mai bi
ne să rămână la fata. E prea şaşiu ca să nu-l păstrez.
Să-nchei cu textilele, am intrat într-una din zilele ploioase într-un Women’s secret. Magazin de lenjerie. Reduceri şi acolo, şi cum eu trăiesc mai mult în tricouri prin casă, mi-am luat o pijama mătăsoasă. Cu dantelă, catifea and shit. Foarte pretty, mi-e şi milă s-o port.
Marina D’Or, staţiune, şmenozeală maximă. Vă zic data viitoare.
Aşa, ce-am mai luat. Ah! Într-un mall acolo, am găsit un magazin fabulous de home deco. Aveau atât de multe lucruri frumoase şi atât de multe mi-aş fi dorit să cumpăr şi să aduc cu mine în ţară că nu mi-ar fi ajuns 4 bagaje de cală – gen trollere de 32 de kg bucata. Ah, plus că reduceri şi la ăia. Awesome. Magazinul se numea Maisons du Monde dacă-mi aduc aminte corect. M-am resemnat doar la câteva piese, printre care suportul de bijuterii din imagine. La mine asta cu depozitarea gablonţurilor e a never ending story – n-am niciodată suficiente cutii/suporturi/spaţiu. Prin urmare, iau tot ce prind şi e relativ estetic. Mi-a plăcut mult mâna asta, e mai graţioasă decât cele scurte pe care le-am întâlnit prin magazinele de la noi. În jur de vreo 10 euro a fost, redusă la jumătate de preţ.
Tot de acolo, două căni simpatice, prăjitureşti. Iniţial am luat-o doar pe aia roz şi m-am întors după o jumătate de oră şi după cea argintie. Rămăsesem cu gândul la ea şi sigur m-aş fi ofticat dacă n-o luam.
Evantaiele sunt luate din acelaşi bazar de mai sus.
Reviste. Că trebuie. Nu înţeleg o iotă dar dacă mai e şi Brigitte Bardot pe copertă…la ce dracu mai stăm la discuţii.
Şi Vogue. Vedeţi scoicile de pe margini? Eram cu ele în mâna aici:
Splendidă mare, frumoasă ţară. (Oribili şerpi)
Revin zilele astea cu alte poze. Deocamdată, THE BULL!!! <3
Hasta luego, boss!
