Andreea Balaban
EST. 2010
Asos

Martie pe Instagram

Am uitat să fac pe Februarie şi Ianuarie. Cu tot tămbălăul ăla de la începutul anului, cu mutatul (să dea dracu, zici că m-am mutat în ălalalt capăt al lumii, cu 3 case după mine  – cam atâta importanţă dau MARELUI eveniment), n-am mai apucat să fac rezumatul ăla lunar al Instagramului. Pentru cine nu mă urmăreşte (foarte urât, foarte urât gest), să ştiţi că mă găsiţi acilea (dă click).
Deci avem aşa, de la stânga la dreapta:
1) Weekendul trecut, Zara. Nu mă excită foarte multe din colecţia curentă (iar stylingul iar e d’ăla de-ţi vine să-ţi faci breton la vene) însă rochia din poză am ştiut că o să-mi vină bine din clipa în care am văzut-o pe site. Am vânat-o vreo 2 săptămâni în magazine (n-o găseam deloc), pe roşu şi alb-negru, modelul de faţă. Weekendul trecut am dat în sfârşit de ea. Luat în cabină, probat, pozat (normal, să am ce arăta) şi cumpărat. 
Şi dacă tot eram acolo, mi-am luat şi o pereche de sandale. Să fie, că ştiţi că n-am cu ce mă încălţa. Găsiţi poza mare la linkul de aici (click).
2) Micul dejun de Duminica trecută. Ce nu se vede în poza aia e CĂ CRoissantul venea dintr-o pungă de 10. Sper că nu e cineva atât de naiv să-şi imagineze că m-am rezumat doar la ăla din poză. Ce dracu mă. [aici] 
3) Nu putea să lipsească. Supraponderalul familiei în mijlocul siestei. [aici] 
4) Alea sunt pernele şi lenjeria de pe patul meu. Da, e plin de flori. Toate sunt luate din H&M iar o poză mai largă, cu tot patul, găsiţi la linkul de aici (click). Vă mai zic şi că am filmat un haul de home decor în care vă lămuresc şi cu pernele astea. Săptămâna viitoare îl postez. Poza mare o găsiţi aici (click)
5) Am greşit totul în poza asta. Nu am nici gura întredeschisă, nici mijire senzuală de ochi, nici citat imbecil, fără legătură, sub poză. Nu, deci vă spun. NIMIC n-am înţeles din arta selfie urilor. NIMIC. [aici] 
6) Am un ananas manelist. Or should I say hananas? 
Hananasul e de fapt o lumânare, din H&M. E de un manelism crunt aurul ăla pe el dar îmi place. Poză mare [aici] (dă click)
7) În rarele momente când nu distrug punga de cornuri, consum şi d’astea. În imagine e un smoothie înainte de blenduire. Banane, căpşuni, fructe de pădure, salată verde şi nu mai ştiu ce era acolo. Bun dom’le, bun. [aici]
8) În caz că n-aţi văzut haulul de acum două săptămâni (îl găsiţi aici), ăştia sunt noii mei pantofi de la Asos. Au ăştia o colecţie serioasă de încălţăminte iar mie îmi plac enorm de multe modele – atât de multe că am mai plasat o comandă alaltăieri. Hai cu livrarea, tati. 
Poză mare [aici]    
9) O ţinută de acum câteva săptămâni. Visez la ziua în care o să pot ieşi afară doar cu fusta aia şi un tricou. Vrem şi noi nişte vară, aşa. [aici]
Gata. Mâine sau deseară prestez video nou. Fiţi pe fază. Pupicios. 

jeans

Opulence, I has it

belted blazer1belted blazer2belted blazer3
(Toporul era în geantă)
belted blazer4
(Mango jeans, vintage Escada blazer, vintage belt, vintage bag, Zero UV sunglasses, Oasap bracelets)

De când eram cu vreo 10 ani mai mică, poate chiar 14?, am o plăcere (mai) neobişnuită de a mă uita la documentare cu criminali în serie. Mă rog, mie nu mi se pare nimic neobişnuit dar am întâlnit tot felul de reacţii şi manifestări perplexe care m-au împins să folosesc cuvântul ăsta. N-am nici cea mai mică problemă în a molfăi sandwichuri în timp ce mă uit la omologii din viaţa de zi cu zi ai lui Dexter (vai, ce mi-a plăcut Dexter. V-aţi uitat la Dexter?) dar ştiu că poate părea ciudat la prima vedere. Nu prea se pupă cu ţoalele şi moda, este? Mă rog, ce-mi veni e c-am văzut ce hal de faţă pot să am în a 3a poză şi m-am dus cu gândul la dilii ăia kileri. N-am apucături psiho-pupu, calmează-te. Îmi place doar să mă uit la documentare. E chiar interesant, recomand, iar materiale găsiţi pe youtube cu carul. Speaking of Youtube, aţi văzut drăcia cu blugii? (link aici în caz că nu) Ăia primii, de i-am făcut boho şmenozeală, sunt cei pe care îi port şi în pozele de azi.
Nu m-am gândit la varianta asta când am filmat videoul dar îmi place mult ideea cu sacou şi curea în talie. Caut de ceva vreme o jachetă mişto pentru primăvară (nu vreau piele) şi nu am reuşit să găsesc nimic până acum. Prin urmare, curelele legate în talie mi se par o super idee de updatare a jachetelor/sacourilor/trenchurilor/whatever, pe care deja le am în garderobă. Sunt accesorii de efect, mai ales cele vintage cu modele alambicate şi catarame opulente, masive, “de neam prost” ca s-o citez pe maică mea. Ca să rezum: Opulence, I has it. Vedeţi videoclipul de mai jos şi aştept să-mi spuneţi cum vă place îmbrăcăţeala de astăzi.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=CjWYbcbpiWA]

Vreau şi eu baby girafă să-i dau pupic pe nas.

lookbook

Lookbook jeans evazat

Create a

Pfoai, cât m-am foit până l-am filmat! Pe parcursul ultimilor ani, m-am obişnuit cu pozatul (în public), nu mă mai simt la fel de inconfortabil nici măcar când am spectatori. Pentru video însă….woa. A fost o cu totul altă poveste. Dar la dracu, de la maimuţărit în static (poze) până la maimuţărit în mişcare (video), cât să mai fie?
Na.  Am prestat.
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=yTN-mvSuBvI]

După ce am menţionat în videoul anterior că mă gândesc să filmez ceva pe tema blugilor evazaţi, am zis că cea mai bună, mai practică şi mai utilă idee ar fi să v-arăt direct. Câteva exemple simple, nimic excentric sau ieşit din comun, ideale pentru sezonul cald. Hainele şi accesoriile folosite sunt strict articole prietenoase bugetului. Nu cred că e nimic acolo care să creeze probleme în reproducere din cauza preţului. Sunt chestii din H&M, Mango, MiniPrix, Topshop, chiar şi second hand 🙂
Variante de purtare mai sunt destule, eu am încercat să mă axez doar pe chestii simple, fără să implic jachete, sacouri sau prea multe accesorii.
Ca reguli generale în purtarea jeanşilor/pantalonilor evazaţi/wide legged, vă pot recomanda următoarele:
–      Căutaţi pantaloni cu talie înaltă. Alungesc şi subţiază silueta, adăugă măcar 10 cm în plus la lungimea picioarelor iar dacă mai purtaţi şi tocuri, vorbim deja de picioare kilometrice. Ceea ce mă duce la următoare “regulă”:
–         Mie personal, mi se par că pantalonii evazaţi nu merg purtaţi decât cu tocuri (talpă ortopedică, platforme sau tocuri cui, ce vreţi voi – toc să fie!). Mai ales pentru fetele scunde (desculţă, eu mai mult de 1,64 nu am). Pentru gagicile înalte, pot să accept că nu e nevoie de platforme de 14 cm când deja baţi în 1,75.
–         Evitaţi tăieturile, franjurii, şireturile, orice detalii care amintesc de prima decadă a anilor 2000. Aici intră şi talia joasă. Foarte Britney Spears.
–      Evitaţi prea mult volum în partea de sus. Tricourile simple, bluzele cu dungi bretone, cămăşi din bumbac deschise neglijent 3-4 nasturi, bluze cu umerii goi, sacouri ajustate pe corp (eventual încinse cu o curea în talie), sunt binevenite.
–    Când îi probaţi în magazin, urmăriţi în primul rând linia piciorului: ajustat pe pulpe şi evazat de la genunchi. Am probat zilele trecute o pereche a cărei linie evazată începea de la jumătatea gambei – arătau ca naiba.
Una peste alta, eu mă bucur nespus că începe să revină moda asta. E ca o briză de aer proaspăt după o secetă de colanţi şi skinny jeans. E bine şi cu ăştia dar hai să mai variem dracului. Să fie bine pentru toată lumea.
Mai jos, vă spun şi ce am purtat în filmuleţ. Am folosit 3 perechi diferite de pantaloni.
Ţinuta 1 – Bohemian
Untitled-2
Combinaţia mea preferată, umeri goi şi pantaloni evazaţi.


Jeans – Mango (sunt încă în magazine, îi găsiţi aici)
Bluză – second hand
Geantă – Louis Vuitton (tot din second hand, e probabil o replică, nu cred că e autentică)
În picioare – sandale cu talpa ortopedică
Ţinuta 2 – Cropped

Untitled-1 
Un pic mai dificilă. Pantalonii sunt ceva mai largi, topul e ceva mai scurt. E genul de ţinută pe care aş purta-o la o ieşire în club/bar/ceva de seară. Notă discordantă printre masele de lycra, mulăciuni şi transparenţe. Mă duce un pic cu gândul la Samantha din Sex and the City.

Jeans – Miniprix
Top – Topshop
Brăţări – no name
În picioare – sandale cu talpă ortopedică
Ţinuta 3 – French Riviera

Untitled-3
Albul şi dungile bretone mă duc cu gândul la Riviera franceză. De acolo m-am inspirat dar nu văd nicio problemă (poate spatele decupat) în a purta o astfel de ţinută la birou. În funcţie de cât de permisiv e codul vestimentar al jobului, aş lega şi o eşarfă în păr. Din nou, am zis să nu exagerez.

Jeans – H&M
Top – Ralph Lauren (din second hand)
Geantă – Zara
Brăţări – Oasap
În picioare – sandale cu talpă ortopedică
Şi cam asta e 🙂 Sper să vă ajute şi să vă inspire! Puteţi să-mi daţi un like dacă v–a plăcut, un subscribe dacă mai vreţi şi vă rog, felicitări stilistului meu blănos a cărui prezenţă era imposibil de evitat. Rumbu va pupă, să aveţi un weekend plăcut!

 

Oasap

Lejereanu’

2345678910

(thrifted DKNY jeans, belt and Balmain trench, Zara shoes, H&M sweater, Oasap bag, Zero Uv sunglasses) 
Frenezie. Delir. Extaz.
E de pantofi, tată. În sfârşit! Weekendul trecut a dat cu soare şi căldură, deci am ieşit în parc (puhoi de lume). Ba chiar pot să zic că m-am îmbrăcat prea gros. Am zis să fiu precaută, să nu merg în sacou şi tricou cum aveam de gând iniţial; să-mi iau şi eu ca tot omul trecut prin Gerar şi Făurar, pulover. Eh, mi-a fost cald. Am fost nevoită să-mi dau jos trenchul cât ne-am plimbat. Soare, aer curat, role, biciclete, copii, bunici, căţei, era o nebunie acolo. Nu mai zic de coada care era la gogoşi. Undeva la intrarea în parc, o tonetă care vara trecută adăpostea cea mai delicioasă îngheţată de pepene galben, era acum ticsită de clienţi gogoşari. Vroiam şi eu dar n-am avut anturaj de stat la cozi.
M-am îmbrăcat lejer, ca pentru o zi de Duminică. Am pus un preview mic aici (btw, nu ştiu dacă aţi observat dar nu prea mai activez pe Facebook. Cel puţin nu pe pagina personală. Dacă e să postez ceva, pun pe aia a blogului şi apoi, ocazional, share pe cea personală. Puteţi să-mi daţi like aici pentru updateuri mai frecvente. Sau follow pe Instagram. Zic şi eu 🙂 Doar o idee).
Jeanşii sunt DKNY din second hand – sunt model din ăla bătrânesc, mom jeans, pe care eu am ales să-i suflec neglijent şi să-i transform în model boyfriend. Din punctul meu de vedere, e cea mai confortabilă variaţiune de jeans. Şi cea mai ieftină/uşor de găsit. N-are niciun sens să dai câteva sute de ron, în mall, pe aşa ceva, când poţi să găseşti în second hand pentru câţiva lei. Dar mă rog, asta e altă poveste.
Şi vorbind de jeanşi…mâine mi-am propus să postez un clip nou pe youtube (vedeţi că mă ţin de treabă? eh, eh?). Va fi un lookbook micuţ cu 3 variante de purtare a jeanşilor evazaţi. Poate vă dau idei 🙂 Deci fiţi pe fază. P’ălălalt (îl găsiţi aici), de săptămâna trecută, l-aţi văzut?
Revenind – cureaua vintage, trenchul e Balmain (vintage şi el), geanta Oasap, pantofii  Zara iar puloverul de la H&M. Ochelarii de soare mi i-au trimis ăştia.
Cu primăvara, mi s-a făcut poftă de colindat sh-uri. Poate îmi iau câteva zile libere de Paşti şi mă duc la explorat prin Buzău…

life lately

Petrecere cu solar


Ce vă povestesc a fost foarte dureros. Pentru mine.
Pentru voi, sper să fie dă diversificare. Măcar.
IMG_0017-1
Poza cu Rumbu n-are nicio treabă. Dar e simpatic şi mai îndulceşte din durere.
Cred că nu există dureri mai nenorocite ca alea de dinţi. Sigur, n-am trecut prin chinurile naşterii (ferească sfântul), sigur, m-a ferit Ăl de sus de boli fatale, n-am nici gene ori rubedenii bolnăvicioase şi în general, am fost un copil sănătos. Răceala bianuală din şcoala generală (pe care la un moment dat am ajuns să mi-o doresc, aşa de tare o uram pe profesoara de matematică) şi ocazional, câte o durere de căpuţ sau de măsele. La măsele vroiam să ajung. Well…nu fac parte dintr-o familie de dinţoşi. Ai mei, toţi, sunt plimbaţi prin dentişti şi paradentişti mai ceva decât sunt eu plimbată prin Zara. Bani, bani, bani daţi în rastel la dentist. La mine n-a prea fost cazul. Exceptând câteva carii căpătate de la toate zaharurile pe care le vâr în şi anume organism, n-am prea avut probleme. Mă spăl, astea, aţă dentară, apă de gură. Am grijă. Că nu mă ajută genetica, e partea a doua. Dar atât cât pot, mă ajut singură.
Băi şi nu ştiu cum, nu ştiu nici dacă are legătură cu substratul problemei mele dar m-a luat zilele trecute o durere absolut infernală de măsea. Nu doar măseaua, m-a durut tot maxilarul pe partea stângă, la pachet cu urechea. Ce să vezi, bucurie mare, aveam un ganglion umflat. Cum l-am căpătat, el ştie. Cert e că în prima zi n-am avut nici pe dracu. Apăruse şi el acolo şi nu m-am strofocat dacă singurul deranj provocat era de ordin estetic. A doua zi însă…eram cu nasul în mailuri, munceam, şi bam. Mă buşeşte. O durere ascuţită, bruscă şi continuă pe toaaaaaată partea stângă a maxilarului. Ce mă fac, ce dracu mă fac, încotro o iau. Mai am 5 ore de muncă, unde naibii să mă duc? Nu pot să plec să las astea toate deschise aşa. Unde mai pui că mai am şi o şedinţă după amiază. Am luat un algocalmin (că atât am găsit), nimic.
Du-te la baie, pune apă fierbinte acolo, pune miere, bea ceva rece, apăsă cu mâna, poate amorţeşte. Poate se opreşte. Poate te lasă.
Nimic. Apucă-te şi caută pe net. Ceva băbesc până pleci la farmacie. 
IMG_0018-1
Pe net, 80% din ce am găsit, era imposibil. Ulei de cocos din tinctură de coadă de macac. Brusture pisat de pana cucului. Combo din sare de Himalaya cu plante cosmice. Deci nişte alea de-mi dădeam palme singură. De unde mă mânceacas să scot eu brusturi şi tinctură?! Zi-mi dracu de ceva cu sare şi Jacobs, d’astea de găsesc prin bucătărie, ce mă iei cu tufe. Maxim ce-am putut să găsesc era să pun miere pe măsea. Evident că n-a făcut nimic. Şi mă durea în ultimul hal. Eram turbată.
După miere, găsesc altă şmecherie. Cică să pui ulei cald în ureche, puţin ulei, că trece toată durerea de maxilar. Iniţial m-am strâmbat (văd excelent dar am un auz foarte prost), deci sceptică să nu surzesc dracului de tot. Însă la cât de rău mă durea şi cât de aproape eram să muşc din birou, zic bine. Mă duc să caut ulei, găsesc ulei în bucătărie. Pun ulei la încălzit în cuptorul cu microunde. Scot nişte vată din geantă, mă duc repede la baie cu drăcia. Îmbib vata în ulei şi încep să picur uşor pe urechea stângă.
Încercaţi să vă imaginaţi scena. Surdă, moartă de durere şi complet neîndemânatică, cu o mână mă ţineam de ureche şi cu ailaltă mă chinuiam să picur ulei fierbinte. Frige. Dăi şi ţipă. TACI! Nu mai ţipa aşa tare. Dăi şi înjură. Încearcă iar. Juma’ de linguriţă de ulei cald mi se prelingea pe obraz. Ajunge pe gât. Zic nu nu nu, nu se poate aşa ceva. Se scurge pe haine, mă pătez. Mi se adună fondul de ten pe faţă. Mă enervez, mă chinui să mă curăţ. Mă curăţ, încerc iar să picur ulei. La dracu, s-a răcit! Lasă aşa, pune-l călâi. Mă murdăresc iar, iar mă şterg. Până la urmă îmbib vata serios şi o îndes în ureche până picur calumea. Ura, am reuşit! Stai. Nu mai aud nimic cu urechea asta. O acopăr pe cea dreaptă, testez. Nu, nu aud nimic cu aia stângă. Superb. Dar măcar îmi trece măseaua? Măcar se ameliorează? Adică ok, surdă surdă dar măcar surzenia nu doare. Măseaua îmi trece?!?! Evident că NU.
Am turbat efectiv. N-am avut ce altceva să fac decât să aştept. Am avut şedinţă, timp în care mă rugam să se termine dracului mai repede şi să nu mă întrebe careva ceva că am pus-o. Unu că abia aud ce se vorbeşte şi doi, nu puteam să deschid gura. Plus că mi-era teamă că o să izbucnesc în plâns dacă nu se opreşte.
Am făcut şi asta dar abia după ce m-am dus la farmacie. Am ajuns acasă, am intrat pe uşă şi apoi glonţ spre o sticlă de…ce-o fi fost. Am înghiţit pastila fără să răsuflu după care da, am început să plâng isteric. De nervi, de frustrare, de neputinţă, de durerea ascuţită care nu-mi dădea pace.
În prezent iau Nalgesin. Ganglionul tot acolo, cred că şi uleiul. Dacă-mi bag foehnul în ureche, petrecere cu solar ce-ar fi pe ciocănelul şi nicovala mea.
Lux.

leopard print

McQueen şi Suleyman. Combo, tată

12345678

(H&M jeans, Miss Guided boots, Zara bag, vintage Yves Saint Laurent earrings, old jacket, Oasap bracelets)
Am râs cu lacrimi la pozele astea. Nu se vede, am ales să nu postez imaginile incriminatoare dar undeva în spatele meu, departe de porţi, sus pe trepte, se desfăşura o altă şedinţa foto. Cine e din Bucureşti, ştie – Ateneul şi împrejurimile sale reprezintă poate cea mai aglomerată şi căutată zonă de către fashion bloggeri şi nu numai. Ăsta e şi motivul pentru care îl evit în general, pe sistem de “nu mă duc acolo că sigur dau de vreo suferindă”.  Dacă ajung la Ateneu, să ştiţi că e clar din lipsă de alte resurse.
Anyway, cred CĂ CAm asta fu ultima tură de cizme. Ştiu că e frig şi încă nu merge de pantofi dar mi s-a luat şi de cizme. M-am săturat şi de ploi şi de zăpezi (ieri ningea, mi s-a oprit respiraţia când am văzut) şi de pulovere şi de picioare şi mâini reci în permanenţă (deh, circulaţie “sănătoasă”). Mă scoate din sărite, am senzaţia că în ţara asta sunt 9 luni de frig şi 3 luni de căldură să scoţi limbă pe afară. Climă de rahat.
În capul meu, văzând câteva zile de soare săptămâna trecută, am zis că gata, vine vara. Ba chiar weekendul trecut mi-am dus din catrafusele groase la Buzău iar ce mi-a mai rămas pe aici, la Bucureşti, am avut grijă să bag în saci. Perfect, să am acum de ce dârdâi în tricouri.
La Buzău, drăguţ, deşi mă simt din ce în ce mai stingheră când ajung acolo. Centrul şi piaţa aia din inima oraşului nu mai aratădeloc a ce ştiam eu pe vremea când eram încă la liceu. Am stat doar un weekend, cât să am timp să văd părinţi, bunici, pisici şi-un frate gras care continuă să insiste că a ajuns la 45 de kg, fiind mai înalt ca mine (deşi mie îmi pare la un maxim 35, încălţat şi ud); după care repede înapoi la Bucureşti pentru că hei, muncă. Am fost în fugă la thrifting – n-am intrat decât în vreo 2 magazine, singurele rămase deschis. Era weekend şi deja se dădea stingerea, fiind trecut de ora 1. N-am găsit decât ăştia:
Vestea bună e că sunt McQueen. Şi că au fost îngrozitor de ieftini.
Vestea proastă e că 38 ăla e mărime italiană. Iar 38 italian n-are nicio treabă cu 38 românesc. Prin urmare, şansele să-mi încapă fundul în pantalonii lui McQueen sunt la fel de mari ca şansele lui Suleyman în prime time pe National Geographic. Deşi…

Asos

Haul haine şi accesorii | Asos, Zara, Mango, H&M

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=YVzzPOpDTdU]
Mi-am luat chestii şi m-am filmat arătându-vă chestiile. Haulul e numai pe ţoale şi accesorii (pantofi şi pălării), ediţia de primăvară. Ţin să precizez doar câteva lucruri, după care liber la vizionat:
1)      Daţi pe rotita aia din dreapta şi selectaţi 1080p – se vede mult mai bine.
2)      Da, vorbesc repede. Sunt acest Schumacher al logosului. Deal with it.
3)    De data asta nu mi-a mai luat 1000 de ani (lumină) să editez drăcovenia. Încep să înţeleg procesul. Iar nervii mei şi aşa sensibili, apreciază.
4)      Părul meu are personalitate proprie. Dar asta o să observaţi şi singure.
5)      După faza cu pungile, acel CINEVA a fost exilat în hol. N-aveam cum să filmez altfel.
6)      Nu am găsit linkuri pentru toate produsele. La ce am găsit, le găsiţi în descrierea videoclipului.
Gata. Sper să vă placă 🙂

emerald green

Bagabonţeală Sailor Moon

green maxi dress1green maxi dress2green maxi dress3green maxi dress4green maxi dress5green maxi dress6green maxi dress7green maxi dress8
M-am văzut în oglindă înainte să plec de acasă, ştiam cum arată, ştiam ce contrast se creează între păr şi rochie dar abia când am dat cu ochii de poze, m-a buşit. Bam! Sailor Moon. Aia în verde. De era cu Enelul sau ceva. Dânsa:
jupiter

Sigur că duduia e pe bagabonţeală cu fusta aia scurtă, la fel ca celelalte Sailor Moone, şi sigur că unica mea treabă cu fulgerele e că am de plătit nişte facturi la curent însă prima chestie care mi-a venit în minte cu pozele mele de azi a fost duduia Jupiter. Nu ştiu câte dintre voi faceţi parte din aceiaşi generaţie cu mine dar pe vremea când eram copil şi şmecheria supremă era Sticluţa cu otravă în faţa blocului, toate fetele ne uitam la Sailor Moon. Desene animate cu nişte unele îmbrăcate pornache, de aveau super puteri şi salvau ele lumea sau ceva. Era mare nebunie pe vremea aia, ştiu că în cercul meu de copii, fiecare fată îşi atribuise câte un personaj din ăsta (eu eram Jupiter – într-o vreme fusesem aia albastră cu părul scurt, Mercur, de era cu săpunul, dar mi-a trecut repede). Nu mai ţin minte dacă desenele rulau în fiecare dimineaţă dar ştiu precis că mereu când era Sailor Moon la tv, ajungeam ultima la grădiniţă. Trecea bine de 9 iar eu abia plecam de acasă – nu stăteam chiar departe de incintă dar chiar şi aşa, ceilalţi copii veneau de pe la 8. Eu aveam însă nişte treabă pe TVR1.
Bon. Rochia mea e Sheinside (la fel ca cea burgundie de aici), e unul dintre acele modele versatile care se poate purta într-un milion de feluri – fusta rămâne la fel, lungă, iar bretelele din partea de sus permit ajustarea, răsucirea şi fixarea în zeci de feluri. Nu exagerez cu cifrele, căutaţi pe youtube infinity dress sau chiar pe google şi o să vedeţi despre ce vorbesc. Nu, mai bine staţi aşa că pun eu un video în josul paginii (vedeţi acolo). Eu m-am dus spre ea din cauza lungimii şi mai ales a culorii, verdele ăsta fiind nuanţa care mi se potriveşte cel mai bine – mie şi roşcatelor în general. Modelul şi învârteala aia din jurul taliei şi a bretelei sunt preluate tot de pe youtube; mi-a luat două minute să le fac. Bate înspre rochiile de inspiraţie grecească şi-mi place foarte mult. La vară, voi fi aceasta Jupiter, neam cu Artemis din Elada.
Cred că Artemis era mai îmbrăcată ca Jupiter. Dar tot bagaboantă şi aia.
Na şi video de aici: 
[youtube https://www.youtube.com/watch?v=xSUl-s9Ljmk]

life lately

Michael Jackson cu cercei

mugler blazer2mugler blazer3mugler blazer4mugler blazer5mugler blazer6mugler blazer7mugler blazer8

(vintage Thierry Mugler blazer, old New Look boots, H&M bracelets and earrings, vintage bag, no name jeans and t-shirt)

Din seria vintage – şi vintage din ăla bun şi rar, vă arăt azi ultima adiţie la mica mea colecţie Thierry Mugler. După Yves Saint Laurent (sau la egalitate), în topul meu vine Mugler. Sunt absolut topită după piesele lui şi din cauza asta nu ratez (aproape) niciodată o textilă care îi poartă semnătura. Din păcate, colecţia mea e mult mai mică decât mi-aş dori (din experienţă ştiu că e unul dintre designerii care se găseşte foarte greu) dar cred că am vreo două sacouri şi o fustă (găsite de mine în sh), două rochii roz superbe (cumpărate online), o rochie galbenă (de pe Okazii) şi acum mai nou, sacoul din poze – cumpărat de pe Olx. N-a fost ieftin – şi iniţial m-am cam foit, imprimeul ăsta houndstooth nefiind tocmai îndragit de mine – dar am cedat până la urmă şi foarte bine am făcut! Îmi este puţin mare în talie dar chiar şi aşa, croiala cambrată işi face treaba. Detaliile de pe rever şi mâneci sunt nemaipomenite iar de lanţul argintiu de pe faţă şi spate nici nu mai vorbesc.  E absolut delicios şi sunt super încântată de el.
V-am zis eu că sunt mama lor 🙂 A sacourilor vintage!
L-am purtat pe ăsta cu o geantă plic din tinereţile maică mii, cizme New Look (sunt de acum doi ani, ştiu că am mai fost întrebată de ele recent dar nu le mai gasiţi), cercei şi brăţări H&M iar restul no nameuri.
mugler blazer9
Da, nu ştiu ce e cu încârligarea şi contorsionarea aia. Eram un Michael Jackson cu cercei sau ceva.

life lately

Corect. Miau-Miau.

mermaid dress2
V-am zis că azi e cu suferinţe. Aseară v-am zis.
mermaid dress3mermaid dress4mermaid dress5mermaid dress6mermaid dress7mermaid dress8mermaid dress8amermaid dress9mermaid dress10mermaid dress11mermaid dress12mermaid dress13mermaid dress15

(Sheinside dress, Oasap necklace, Zara sandals, New Yorker bracelet, Accessorize mask)
Vă rog să mă iertaţi pentru gârla de poze. Încerc în general să evit să trec de 5-7 per postare (cred că afară de câteva chestii care ţin de text – filosofatul inutil şi ieftin, în principiu – nimic nu mă face să închid mai repede un blog decât excesul de poze, de regulă repetitive – fix aceiaşi poziţie şi locaţie, repetată la infinit în aceiaşi postare, că poate suntem cretini şi nu ne prindem) dar mi-a fost greu să aleg din astea pentru că îmi plac. Îmi plac în mod deosebit.
Sunt super entuziasmată de rochia din poze. Că n-am niciun loc unde s-o port, asta e partea a doua (ăia la pâine nu cred că mă primesc cu ea). Ca să vă dau câteva informaţii elementare: mi-a fost trimisă de Sheinside, găsiţi şi pe roşu, materialul e subţire iar mărimea aleasă de mine e cea mai mare, L cred că e. Întodeauna comand cea mai mare mărime la ei fiindcă vreau ca rochiile să fie cât mai lungi. Nu mă deranjează ajustarea celorlalte dimensiuni atâta timp cât lungimea trece bine de glezne.
Sigur, mai e şi dăcât Martie iar eu sunt în sandale, cu spatele gol. Ce-are mă? Cât am făcut pozele, a venit la noi un nene în etate, foarte curios, să întrebe ce se întâmplă, “că domnişoara e îmbrăcată foarte subţire pentru frigul ăsta”. Intruşii de genul sunt la ordinea zilei în lumea mea, nimic ieşit din comun. Anyway, n-am putut să-i zicem că domnişoara are probleme grave la căpuţ şi suferă de poze frumoase pentru blog, l-am lăsat doar cu câteva informaţii sumare şi ne-am văzut de treabă.
Domnişoara, printre altele, s-a vopsit. Nu ea, cu mâinile ei (fiind o incapabilă) ci cu ajutorul lui Buni prăjitureasa, această hair stylistă de profesie didactică, campioană la hrănit şi înlesnit drumul spre obezitate al nepoţilor, mare fiţă în ale Mahjongului online şi foarte fină cunoscătoare a raionului culinar din Lidl. Bunică mea e Dumnezeu, fără doar şi poate. Cel puţin pentru mine.
A fost la mine la Bucureşti acum două săptămâni – tocmai ce îmi venise pachetul cu rochia şi a trecut să mi-o aducă, printre altele. M-am probat de faţă cu ea, intenţionat. Bunică mea are tendinţa de a da nişte dume foarte ingenue şi nostime, mai ales când o pun în faţa prostiilor mele (ca să citez: “pe toate prostiile dai banii!”). I-am zis înainte să vină la mine să-mi aducă „cutia aia roz, cu pantofi cu păsări, de scrie pe ea Miu-Miu”. Ce-a înţeles bunică mea? A înţeles că e o cutie cu păsări pe ea şi înăuntru sunt nişte pantofi roz. Şi după ce a căutat-o şi n-a găsit-o şi s-a enervat, mi-a zis la telefon că “să dea dracu’ în ea de cutie cu Miau-Miau, dacă eu ştiu unde e!”
Corect. Miau-Miau.
Ce-are mă Miau-Miau?
I-a găsit până la urmă; îi am acasă, sub birou. Revenind. Rochia din poze, am probat-o de faţă cu bunică mea. Şi-a pus ochelarii, a analizat, m-a sucit pe toate părţile. M-a întrebat, evident, “unde, doamne iartă-mă, o porţi?!” I-am spus, la fel de evident, că e invidioasă că ea nu-are-rochie-si-niciun-loc-unde-sa-o-poarte, după care mi-a zis că tre’ să luăm o foarfecă să-i  tăiem coada aia pentru că dăcât că o să calc pe ea. Şi o să-mi rup gâtul.
Bunică mea e mai conştientă că oricine de îndemânarea nepoată-sii: dacă există cineva capabil să se împiedice chiar şi de o trenă amplasată pe spate, atunci eu sunt aia.

Gata. Mă pregătesc de bal mascat, taci.

life lately

Vine poliţia

11004235_713011065478126_620126572_n
Ei na. Mai iau şi eu câte o pauză, ce vrei.
Îmi mai piere inspiraţia, mi se mai duc dracului fişiere din laptop, mă mai ocup şi cu altele (mobilat, utilat, dormit şi muncit mai mult)…deh, se întâmplă. Dar mă întorc de fiecare dată, nu te teme. Nu pot să privez complet blogosfera de elucubraţiile mele. Fie ele şi ocazionale. 
11051183_713011062144793_1495998229_n
Prin urmare, iacătă-mă. Sunt acest Lazăr reloaded, resuscitată recent în urmă întâlnirii cu 1) Ikea, 2) Zara, 3) primăvara. După un Februarie complet dement, în care simt că mi s-au stafidit şi ultimii neuroni funcţionali, lucrurile au început să se aşeze iar energia mea se simte din nou răsunând pe uvertura lui Liviu Mateş, Vine poliţia (cine are curaj să asculte aşa simfonie, e invitat să dea click pe link; o capodoperă fără doar şi poate, Bach şi-ar da pumni în gură).
Atât am avut să vă zic azi, doar un post rapid cât să trântesc un baby anunţ că exist, respir, fiinţez. Mâine însă, revin cu poze serioase, în suferinţe cronice de divă modernă. Se lasă cu gurăîntredeschisă tâmp, priviri incerte şi textile imposibile.
Ţine aproape (cât ascund eu dolarii şi mărcile).

#cefaţăai


Looking for Something?